Barcelona, 13 decembrie 1984
Cu o ocazie, într-una din întâlnirile periodice ale ashramei, Maestrul ne-a spus că tăcerea este cea mai bună dintre sunete și că părea aproape imposibil de înțeles. Cum tăcerea poate reprezenta o formă de sunet?
Și totuși, pe măsură ce a trecut timpul am realizat cu adevărat că sunetul este o activitate obiectivă și că tăcerea este o activitate subiectivă, că tot ceea ce este în Planul lui Dumnezeu este activitate și depinde de gradul de selectivitate a sunetelor sau cuvintele și selectivitatea mistică a tăcerii, unde armurarea discipolului este structurată, lumina, armura cu care trebuie să respingă loviturile pe care lumea le dă tuturor celor care se îndepărtează prin legea vibrației moșiei lor ...
Vorbirea este un sunet, dar dacă sunetul nu pornește de la acest bloc imens de tăcere care este suprem spiritual, cuvântul conține tulburare de mediu. Nu este vorba despre bazarea intelectuală a unei serii de sunete care răspund la sunete mai mari, cum ar fi ideile - ideea este un sunet - ci că procesul tinde să se întunece, să fie finalizat în cadrul nenumăratelor argumente solide și intelectuale, încercând să a argumenta în favoarea unui mod de a gândi, a unui mod de a vorbi, a unui mod de a simți, este modul în care s-au născut credințele, doctrinele din cadrul umanității.
Apoi, dacă persoana știe să tace perfect valoarea tăcerii, va găsi în liniște puterea de care are nevoie pentru a putea vorbi cu oportunitate și cu o impersonalitate completă.
Discipolului, care abia acum, de exemplu, intră într-un asrama și se aplică legea fortărețelor și se cere tăcerea ca premisă pentru a pătrunde în sanctuarul mistic unde se află Maestrul, va trebui să facă un examen de conștiință și să se dea singur realizează dacă poți penetra cu adevărat acest prag al ashramei, un prag periferic unde ar trebui să începi să înveți să taci, să nu vorbești corect, să taci, pentru că nu poți vorbi corect dacă Sufletul discipolului sau al ființei umane, Indiferent de gradul tău de evoluție, nu ai învățat să îți taci toate atitudinile.
Distincția dintre tăcerea vorbirii, tăcerea gândului, tăcerea activităților este foarte diferită, dar când vorbesc despre tăcerea ashramei mă refer la ansamblul acestei tăceri a gândurilor, a acelei tăceri a cuvintelor, a acestei tăceri a atitudini.
O atitudine de conștiință este un sunet, un gând este un sunet, un cuvânt este un sunet, astfel încât
Cuvântul apare cu adevărat edificator, de înțeles, simplu, care poate ajunge la inima oamenilor, trebuie să ia naștere neapărat din această tăcere mistică pe care sufletul o stabilește atunci când a învățat să tace.
Lumea crede că într-un ashrama înveți să vorbești și acest lucru nu este cazul, într-un ashrama înveți să taci, pentru că lumea vorbește constant, încurcat, prea mult, umple mediul cu o serie de vibrații care au de-a face cu mediul social care ne înconjoară, de atâta vorbă, de atâta zarvă în jurul cuvintelor, de atâta dorință de a-i insufla respect în jurul său pentru cuvânt, omul, ființa umană, și-a pierdut capacitatea de tăcere, atunci el va fi automat închide ușa ashrama.
Acest lucru trebuie luat în considerare, pentru că dacă înveți să taci este atunci când vei începe să raționezi și când începi să rezonezi, atunci când vei învăța să vorbești, să nu vorbești fără ton sau să vorbești pentru că ai anumite cunoștințe intelectuale și că sunt foarte slab digerate când există această dorință permanentă de a le externaliza.
Dacă toată valoarea cuvintelor pe care le putem emite ar fi fost reformate în structura lor completă și depuse în inimile noastre, le-am lăsat acolo în colț așteptând ziua oportunității, atunci am vedea că există o etapă în viața noastră care este tăcută. Nu mă refer la tăcerea mistică a misticilor din trecut, ale liniștitorilor din Evul Mediu sau ai celor care încearcă să-L caute pe Dumnezeu pe calea celui mai complex misticism, mai plin de dificultăți, ci în practica ascultării Dobândim cu atenție tăcerea.
Ați observat, când ascultați o altă persoană, că cine aude jumătate din urechi se află în interiorul său, că ascultă doar cu jumătate din sine, cu o singură ureche? Ați observat că tăcerea ascultă cu atenție spre interior? Pentru că tăcerea ascultă.
Când există o tăcere permanentă, o tăcere care a fost făcută în interiorul ființei, aceasta se datorează faptului că am ascultat cu atenție: sunetul naturii, sunetul oamenilor, dar, mai ales, sunetul nostru pentru a percepe pulsiuni ale celui mai mic atom care constituie corpurile noastre. Trebuie să asculți spre interior și să nu vorbești afară.
Când atingem complementul vital al acestei structuri de sunete pe care le-am construit și care a devenit mediul nostru social, atunci când suntem capabili să dărâmăm această structură în noi înșine și, cu toate acestea, rămânem întregi, plini de vitalitate, vigoare care dă contact doar cu ființa spirituală, îți vei da seama de ce ești aici și acum, nu înainte sau după.
V-am spus de nenumărate ori, nu știu până când ar trebui să o repet, că grupurile New Age sunt caracterizate de curiozitate și dinamism, brevitate în raționament, brevitate pentru că trebuie să vă cruțați în cuvinte și atitudini, dinamism pentru că dinamismul poate apărea doar din tăcere. Cuvintele vor avea valoare și putere magică doar atunci când apar dintr-un bloc de tăcere, când cuvântul în sine ca atitudine obiectivă este fie o tăcere care se manifestă, care preia toate fibrele care alcătuiesc ființa noastră, și mergând constant pe această cale de renunțare la cuvinte, de renunțare la atitudini predeterminate care nu sunt altceva decât un simbol al cristalizării și ies în triumf din noi înșine cu un impuls necunoscut, cu o putere care nu poate fi descrisă cu cuvinte.
Și dați seama că magia cuvântului atunci când unul este un mag, adică atunci când cuvântul, mantaua, vocea, Cuvântul, pornesc de la baza ființei, care nu are probleme sau dificultăți în propria ființă, veți da Țineți cont de ceea ce este cu adevărat magia, atunci când vorbiți, efectuați magie, că atunci când sunteți tăcut, magia se realizează și pentru că magia tăcerii este magia infuzată în cuvintele care apar din această tăcere.
Și învățați să stăpâniți imboldul de a vorbi și de a vorbi, verbul care preia inima și corpul emoțional și scade energia din minte, pentru că mintea nu este o pată fierbinte a gândurilor, ci este o lumină vibrantă în noi, care cu Lumina ta ar trebui să lumineze fiecare dintre gândurile care se află în această minte.
Pentru a ajunge la o golire completă a întregii structuri pe care am construit-o, pentru a ajunge astfel la radiații și magnetici cum este Maestrul, căci de la el trebuie să învățăm, folosind tehnica de aproximare, prin asemănare, așa cum este legea. Vedeți ce face Maestrul, înțelegeți ce face Maestrul, ce spune Maestrul, vedeți atitudinile lor reflectate în aura lor magnetică radiantă, deoarece Maestrul nu are nevoie să vorbească, deoarece a consumat în I-ul său sânul mistic al tăcerii, și că atunci când vorbește, o face prin gura Logosului Solar sau a Logosului Planetar în sine.
Cel mai puțin putem face este să vorbim prin gura Maestrului. Și cum putem vorbi prin gura Maestrului dacă conținem doar argumente mentale? O structură solidă, solidă, cristalizată, oricât de ezoterică, dar care trebuie să apară afară, astfel încât să știm că suntem esoterici, care este negarea ezoterismului înțelese de discipol în ashrama sau ca un discipol a învățat acest lucru din buzele Stăpânului și, în plus, experiența o dovedește. Că valoarea cuvintelor sale este că știe să tacă, că nu are nevoie să apară, purtând cu el acest extraordinar monolit de idei și gânduri care încearcă să-l pună în mintea altora, să spună: S, acest om știe . Ei pot spune: Acest om știe . Nu, pentru că înțelepciunea este în inimă
http://www.sabiduriarcana.org/conferencias-vicente/1984-12-13.pdf
