Unul dintre obiceiurile principale ale minții este să creeze lumi fanteziste și apoi să le populeze. Acest lucru a înțeles Buddha ca fiind „devenirea.” Capacitatea de a participa la o astfel de devenire este adesea o abilitate utilă, deoarece vă permite să vă folosiți imaginația pentru a planifica viitorul și a lua în considerare lecții din trecut. Dar această abilitate poate deveni un obicei distructiv, atunci când creați lumi fanteziste care generează lăcomie, aversiune, înșelăciune și alte obiceiuri mentale distructive. Capacitatea ta de a-ți face planuri pentru viitor poate deveni preocupări care îți pot distruge liniștea sufletească. Abilitatea ta de a retrăi trecutul te poate face mizerabil în prezent.
Una dintre abilitățile importante în meditație este să înveți cum să transformi aceste lumi fanteziste pe cât vrei tu, astfel încât să poți gândi când trebuie să gândești și să nu te mai gândești atunci când nu ai nevoie. În acest fel, capacitatea minții de a crea lumi fanteziste nu va provoca pagube.
În etapele inițiale ale meditației, sunt necesare câteva reguli ușoare pentru a vă ajuta să decideți dacă merită să urmați un anumit gând sau nu. În caz contrar, vei fi absorbit de orice lume fantezistă care te convinge că merită atenția ta. Deci, în timp ce înveți să te concentrezi asupra respirației, rămâi la o regulă simplă: orice gând sau idee legată de îmbunătățirea concentrării asupra respirației este în regulă, orice alt gând trebuie eliberat.
Dacă, în timp ce meditați, vă vine în minte un gând legat de munca dvs. sau de alte responsabilități, spuneți-vă că veți avea grijă de ea imediat după terminarea meditației. Sau puteți decide să rezervați o perioadă de cinci sau zece minute la sfârșitul meditației special pentru a vă gândi la probleme din viața voastră care necesită o examinare serioasă.
Dacă înainte de a începe să meditați, vă dați seama că vă confruntați cu o decizie vitală importantă care ar putea interfera cu meditația, spuneți-vă că veți folosi timpul meditației pentru a vă limpezi mintea înainte de a reflecta asupra deciziei. Înainte de a medita, puneți orice întrebare pentru care doriți răspunsuri și apoi eliberați-o. Refuzați să le acordați atenție dacă apar în timpul meditației. Concentrează-ți atenția exclusiv asupra respirației . Pe măsură ce ieșiți din meditație, uitați să vedeți dacă vi se arată vreun răspuns de care cunoașteți. Nu există nicio garanție că răspunsul este corect, dar cel puțin provine dintr-un loc liniștit în mintea ta și îți oferă ceva de examinat. Dacă nu este afișat niciun răspuns, mintea ta este în orice caz mai clară și mai clară decât înainte de meditație, punându-te într-o poziție mai bună pentru a lua în considerare problemele cu care te confrunți. Dar asigurați-vă că, în timp ce meditați, nu aveți absolut nicio legătură cu gândurile despre astfel de probleme.
(...)
De îndată ce vă dați seama că v-ați pierdut atenția asupra respirației, reveniți la respirație. Pregătește-te pentru că acest lucru se va întâmpla de nenumărate ori în cursul meditației tale, așa că trebuie să rămâi în căutarea primelor avertismente că mintea este pe cale să renunțe la respirație și să pleci în altă parte. Uneori mintea este ca o omidă de pe marginea unei frunze. Un capăt este cocoțat pe frunză; celălalt flutură, sperând să găsească o altă foaie. Imediat ce atinge noua foaie, o apucă și eliberează foaia veche. Cu alte cuvinte, o parte din mintea ta este poate cu respirația; dar o altă parte este în căutarea unui alt loc pentru a merge.
Cu cât poți vâna mai repede mintea în această etapă a procesului, cu atât mai bine. Amintiți-vă doar că vă plictisiți de respirație, deoarece nu sunteți atenți cu atenție. Dă-ți câteva respirații cu adevărat revigorante, iar capătul din spate al omidei va reveni la lama inițială. Pe măsură ce dezvolți această abilitate, începi să vezi etapele în care mintea creează lumi fanteziste, ceea ce înseamnă că sunt mai puțin susceptibile să te tachineze.
Este ca și cum ai privi o lucrare în culise. De obicei, când echipa de scenă schimbă peisajul într-o piesă, ei închid perdeaua înainte de schimbare. Doar când noul set este în poziție, ridică perdeaua, pentru a nu strică iluzia că acțiunea s-a mutat cu adevărat într-un alt loc. Publicul, desigur, este încântat să țină pasul cu iluzia. Dar dacă ești în spatele scenei, observi tot artificialul și te înșală mai puțin.
În același mod, concentrându-vă pe procesul de creare a gândurilor, în loc de conținutul gândurilor, obțineți cunoștințe importante despre modul în care mintea creează lumi fanteziste pentru sine - important, deoarece aceste lumi fanteziste sunt o caracteristică fundamentală a suferinței și stresului inutil pe care încercați să le înțelegeți și să le contracarați. Concentrându-vă nu pe conținutul lor, ci pe procesul prin care sunt create, începeți să vă eliberați de vraja lor.
Thanissaro Bhikkhu (Geoffrey DeGraff),
Extras din „Cu fiecare respirație: un ghid pentru meditație”
Sursa: http://budismosecular.org/
Gânduri împrăștiate | Budismul secular
