Natura entităților opuse, de Miguel A. Quiñones Vesperinas

Entități de opoziție din Macrocosmos și Microcosmos

(Legenda din „Unele particularități ale dezvoltării oculte” partea a III-a)

Lucrul important pentru fiecare suflet uman este că se simte mulțumit și în armonie cu viziunile realității pe care le încorporează. Acest lucru se întâmplă ca și în cazul mâncării: ceea ce este ideal pentru o persoană este indigestibil pentru alta. Cunoașterea este aria libertății prin excelență, iar singura regulă care predomină în ea este aceea a rezonanței sau a identificării. Indiferent dacă expozițiile mele, sau ale oricărui alt cercetător, instructor sau chiar cele ale celor mai înalte inițiative ale umanității, nu au nicio valoare dacă nu sunt acceptate spontan de sufletul persoanei . Deși nu trebuie să uităm că în sufletul nostru locuiesc atât Îngerul cât și Diavolul și că trebuie să ne asigurăm că Îngerul nostru are întotdeauna cele mai bune oportunități de a-și exprima clar criteriile; pentru că există riscul ca „dublul” să ne vorbească sub înfățișarea Îngerului, dar aceasta este deja o întrebare care aparține domeniului responsabilității aspirantului la inițiere sau a omului normal în evoluție sănătoasă.

După clarificarea acestor concepte de bază, ne vom prezenta în considerarea subiectului naturii entităților opuse. Cheia pentru înțelegerea lor adecvată nevoilor momentului actual este să obținem „desfășurarea” a ceea ce ne-a fost prezentat ca Ahriman, în două rânduri, absolut autonome și diferite (de cele mai multe ori opuse) de entități. Supra-sensibil sau infra-sensibil: Ahriman și Asuras, acesta din urmă regizat de Soradt, Demonul Solar, Anti-Hristos .

Există un motiv foarte puternic pentru a combina aceste două clase de entități într-o singură figură și că, în realitatea materială, este aproape imposibil să le diferențiem, deoarece, istoric, până în acest moment, au acționat practic la unison. Acest lucru a fost așa dintr-un motiv foarte simplu, pe care vom încerca să-l explicăm pe baza următoarei scheme:

Asura : Entități care aparțin gradului de Tronuri, cel mai înalt dintre toate Ierarhiile Creative. Cel mai înalt dintre corul întâi. Ei se specializează, printre altele, în generarea unei a treia sau inferioară Ierarhie a corului: Arhaii sau spiritele timpului . În mod precis, controlul său politic (asupra puterii care a condus întotdeauna lumea oamenilor întrupați) asupra lumii materiale, este exercitat prin una dintre aceste entități, pe care Hristos le-a desemnat cu denumirea de „Prinț al lumii” .

Ființele Ahrimanice : Entități care aparțin Corului al doilea sau intermediarului. Cel mai înalt din acel cor, adică Kyriotetes sau Spirite ale Înțelepciunii . Ei generează Arhanghelii, ființe ale celui de-al treilea cor, situat sub Arhai . În ceea ce privește lumea fizică materială, acestea au fost întotdeauna controlate de „Prințul lumii”, deși au muncit pentru a deveni independenți, mai ales din secolul al XV-lea și, în mod fundamental, din ultima treime a secolului al XIX-lea.

Ființele luciferice : sunt entități care aparțin Corului al doilea al Ierarhiilor Creatoare, un nivel sub cele Ahrimanice, adică sunt dinamisme sau spirite ale mișcării . În terminologia hindusă ascunsă sunt desemnați Spirite de foc sau Agnichváttas și, de asemenea, Masa-putras sau Fiii minții divine. Specialitatea sa este generația de ființe aparținând celui mai de jos nivel al celui de-al treilea cor, adică îngerii .

Va fi evident, pentru oricine minim familiarizat cu cunoștințele ascunse, că ființele de rangul Tronurilor, așa cum sunt de fapt Asurii, sunt în măsură să își impună voința oricărui alt ordin al ființelor situate de sub ele pe scara evolutivă și, prin urmare, Ființele Ahrimanice și Luciferice. Acum, în ceea ce privește această lume materială, abilitățile Ahrimanice sunt indispensabile pentru Asuras, care, lăsat singur, ar fi reușit doar să promoveze distrugerea totală a lumii și a corpurilor fizice ale umanității într-o clipă, deoarece capacitatea sa particulară este de a genera Entropie Totală, Haos, Nimic .

Imaginea suprasensibilă a lui Ahriman

Ahriman este specializat în generarea de forme în materie (urmând dictatele Ierarhiilor Creatoare potrivite sau puternice Imaginații lucifice ) și, mai ales, de înghețarea lor în timp. Această tendință cristalizantă este contracarată de dinamismul Forțelor vitale eterice ale verbului cosmic și de entropia Asurasului, fiecare acționând din unghiuri opuse.

Pentru cei care ar putea avea vreo îndoială cu privire la cele de mai sus, trebuie doar să reflectați pentru o clipă despre sofisticarea formelor corpului uman pe care Ahriman se dezvoltă în ultima vreme, în special în Statele Unite și, exercitându-și influența. de acolo, în restul lumii. Construcția , impusă în prezent în toate suporturile pentru care imaginea corporală este importantă și cele mai sofisticate tehnici de pregătire pentru pregătirea pentru toate sporturile sunt Crearea unor adevărate supermen (atât bărbați, cât și femei) în ceea ce privește realizările fizice ale corpului, capabile să atingă semne în urmă cu câțiva ani de neimaginat.

Fie că în lumea modelelor, artiștii de film, dansatori, sportivi, corpurile sunt văzute, din ce în ce mai des, corpuri care anterior ar fi existat doar (deja că se pune la îndoială, întrucât, potrivit lui Steiner, modelele grecești nu existau decât în ​​imaginația clarvăzătoare a artistului) în Grecia clasică.

Desigur, nu întotdeauna sau în toate cazurile, mijloacele utilizate în astfel de scopuri sunt identice, dar niciuna nu este atribuită lui Ahriman, pentru că, așa cum spun adesea, deși este adevărat că există multe Aspecte discutabile în Ahriman și metodele sale, ceea ce nu poate fi criticat este prostia și tocmai acesta este defectul care ne afectează în prezent într-un mod mai generalizat. Adevărata sinucidere pe care umanitatea o abordează, prin prădarea Naturii și prin contaminarea mediului său cel mai imediat, în termeni foarte concisi nu este altceva decât o prostie, iar Ahriman poate fi multe lucruri, dar nu este o prostie.

Ahriman și Asura

Doar omul, unii bărbați, ca să fie exact, sunt suficient de proști pentru a distruge Pământul, doar pentru a satisface Asura și în schimbul anumitor mulțumiri personale, care, desigur, nu vor rezolva problema copiilor și a nepoților. de astfel de personaje atunci când întâlnesc o planetă inviabilă. Desigur, pentru astfel de entități (pentru că a le numi bărbați ar fi să le facem o favoare nemeritată), nu cred că le pasă prea mult de copiii lor sau de nepoții lor, întrucât una dintre obiceiurile lor este să-și jertfească primii născuți ca un gaj al legământului cu inspirația lor spirituală.

Multe dintre problemele și defectele atribuite lui Ahriman, au de fapt foarte puțin de-a face cu el. Ahriman poate avea o idee ciudată despre cum ar trebui să fie planeta, dar niciodată nu a fost idealul său de a o fragmenta în atomi.

Adevăratul aspect al problemei este mai degrabă că Ahriman, „conservatorul” sau „congelatorul” materiei, este o deghizare ideală pentru Asura distrugătoare, când trebuie să se prezinte umanității normale, pentru a încerca să-și răspândească impulsurile degenerative. . Costum pe care nu trebuie să îl raportezi la adepții tăi ai Iniției inversate sau a Lojilor întunecate. Astfel, în Occident, Asura sunt îmbrăcați ca Ahriman, în timp ce în Orient, Ahriman este îmbrăcat ca Lucifer .

Aceste înșelăciuni se potrivesc în mod optim scopurilor lor, întrucât, pe baza viziunii realității în vigoare în fiecare din aceste zone geografice, Ahriman funcționează ca idealul Occidentului și Lucifer, a fost de Est până acum, deși în ultima vreme influența sa este transferată către Ahriman . Pentru o minte materialistă sau, cel puțin, afirmată cu putere de faptele lumii materiale, Ahriman este prezentat în mod necesar ca idealul, utopia: „Nirvana” disponibilă tuturor; sănătate, bani și dragoste la scară universală .

Astfel de idealuri, în sine (și deși acest lucru ar putea șoca unele avantaje) sunt perfect legitime, adică este complet de înțeles că oamenii obișnuiți, care nu au nici măcar o idee ușoară despre ceea ce este esoterismul, cultivă și își doresc acest lucru. Ba mai mult, aș spune că o dezvoltare care nu va trece printr-o astfel de dispoziție nu ar fi sănătoasă.

Sunt idealuri ale copiilor, ca tot ceea ce se referă la imaginația lui Ahriman care corespunde momentului actual. Într-adevăr, este o caracteristică copilărească să ne gândim că lumea materială poate fi bună, o eroare în care pot cădea toți cei care nu au o cunoaștere gnostică și duală a realității și toți cei care nu știu să obțină consecințe minime ale unei lecturi a istoria omenirii Dar această greșeală este esențială la un copil sănătos și, dacă nu este comisă, ar depune mărturie despre o dezvoltare anormală. Din acest motiv, și deși umanitatea în ansamblu ar fi trebuit să-și depășească etapa copilăriei cu mult timp în urmă, din moment ce nu s-a întâmplat în practică, este legitim să cultive acea aspirație, pentru că este o aspirație etică, iar acest lucru vreau să subliniez: a ajunge la final cu suferința celor nevinovați și neputincioși este absolut o prioritate pentru orice considerație etică a realității și, în acea dimensiune abstractă, aspirația noastră coincide cu Ahrimanicul.

Discrepanțele nu se află în scopuri, ci în mijloacele care trebuie folosite pentru a le atinge; Cu toate acestea, această discuție oarecum filosofică nu este punctul esențial al ceea ce avem de-a face. Problematica tuturor acestor lucruri constă în faptul că propunerea Ahrimanică, transformarea Pământului într-un paradis la îndemâna oricui, este doar zarva, morcovul de la capătul bățului care ține cu fermitate Asura, pe care nu le au și niciodată au avut și nu vor avea niciodată un alt interes decât să transforme Pământul în Iadul lor particular, care, într-un anumit sens, este deja așa de la început.

Cum generează materia și permit existența dimensiunii fizico-materiale a realității, am vorbit deja în câteva alte lucrări și, mai recent, în titlul: „Unele reflecții asupra poziționării ființei umane în raport cu realitatea la marginea apariției Concepției creștine. Geneza istorică a viziunii asupra lumii moderne a fost evidențiată ca un proces fraudulos care facilitează manipularea individului. ” Pedro A. Quiñones Vesperinas. Septembrie 1996, sub titlul „Cheia realității și motivul existenței Răului în perspectiva gnostică. '

Prin urmare, problema cu privire la idealul Ahrimanic este aceea a inviabilității sale. Materia aparține Asurasului, deși Ahriman este modelul său, în imitația sa particulară a operei Cuvântului Creator. Ahriman este îndrăgostit de opera sa, un adevărat artist, în felul său particular, și îl iubește atât de mult încât vrea să-l perpetueze pentru posteritate, în care nu poate ajunge niciodată la un acord cu Asurasul, al cărui obiectiv este distrugerea totală, entropia. perfectă.

Cu toate acestea, există un motiv pentru care Ahriman a început să spere să-și poată duce la îndeplinire planurile, cel puțin în mod provizoriu, și asta se bazează pe faptul ascuns, dezvăluit de Rudolf Steiner, că diferitele ordine ale Entității Oponenții au, fiecare dintre ei, un moment istoric destinat acestora să acceseze direct o interacțiune cu umanitatea. Știm deja că, în moduri mai mult sau mai puțin indirecte sau intermediate, au funcționat întotdeauna asupra lui, iar într-o altă secțiune am expus diferitele sale etape de încorporare în interioritatea ei de spirit. Cu toate acestea, ne referim acum la un alt fapt, cu o natură absolut diferită: în corporația reprezentantului maxim al fiecăruia dintre astfel de ordine într-o ființă umană, care se dezvoltă ca unul mai mult printre ceilalți bărbați. Adică exact același proces desfășurat în cazul întrupării lui Hristos Cosmic în Isus din Nazaret.

Din câte știm, Steiner nu specifică cele mai specifice particularități ale unor astfel de încarnări, dar se poate deduce - printr-o simplă logică - că Entitățile cu dimensiunea unui Lucifer, un Ahriman (sau un Soradt, despre care nu a vorbit în timpul vieții sale ), nu poate fi născut ca om comun și că, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Hristos, sunt anexate sau introduse în complexul corpurilor individului când a ajuns la maturitate.

Lucifer s- a dus în China în aproximativ 2500 î.Hr., Ahriman, în strictă dreptate cosmică, este întrupat la începutul secolului 21. Acest drept și acea necesitate cvasi-astrologică, indiferent cât de mult este boicotată de Asuras și în special de adepții lor umani ai Lojelor Întunecate, au o greutate puternică, care va crește în intensitate pe măsură ce dispozițiile constelațiilor se vor apropia de moment și conformația relativă potrivite prefixate, din care punct vor începe să scadă.

Prin urmare, vedem că există un motiv pentru care, mai ales din secolul al XV-lea, Ahriman începe să devină independent independent de Asuras, deși o astfel de tentativă de autonomie nu a fost bine reflectată în scena istorică publică, în care întreaga apariție Știința modernă, care ar fi putut fi zona ideală a lui Ahriman, a devenit, încă de la începuturi, o religie asurică. Posibil, dacă ne-am îndrăgosti suficient de adânc în traiectoria spirituală a unui Descartes, a unui Newton sau a unui Adam Smith, am întâlni o influență practic ahrimanică, însă, în personaje precum Francis Bacon, Thomas Malthus, Charles Darwin și, cel mai probabil, Sigmund Freud, influența predominantă este pur asiatică. Toate acestea au fost analizate în eseul menționat mai sus.

Astfel, dacă există un moment al evoluției umane în care este operat să diferențiem figurile lui Ahriman și Asuras, atunci începe în secolul al XV-lea și a fost accentuat pe măsură ce am intrat în secolul XXI.

Sper că am lămurit minim motivele pentru care Ierarhiile nu au considerat operative pentru ca acest tip de cunoștințe diferențiate să fie accesibile înainte, deoarece - în realitatea materială - au funcționat, practic întotdeauna, într-un mod suprapuse și, de asemenea, cum este absolut esențial să ne înțelegem prezentul și să ne confruntăm cu viitorul .

Așa cum am considerat și în alte eseuri, una dintre legile pe care am reușit să le extrag din considerentele mele istorice constă în faptul că, de fiecare dată când umanitatea trebuie să se confrunte cu o schimbare substanțială în abordările unora dintre domeniile sale dăruirea, care se confruntă cu o alegere între diferite abordări, este întotdeauna câștigătorul care conține o abordare etică mai negativă și cea pe care mai multă suferință o poate provoca în genul uman. Am ilustrat această afirmație cu exemple abundente, atât în ​​alte eseuri, cât și în acesta; dar acum, cu Darwin, avem ocazia să contemplăm unul dintre cele mai recente cazuri în timp și mai flagrant. Așa cum, de exemplu, umanitatea educată a avut opțiunea de a alege între abordările unui Goethe și ale unui Schiller, pe de o parte, și cele ale lui Newton și Bacon, pe de altă parte, și au ales-o pe cea din urmă, cu nefastul rezultate pe care le suferim cu toții în momentul de față, în secolul trecut, acordarea dintre postura distructivă a lui Charles Darwin, cu viziunea sa asimetrică asupra naturii: selecția naturală și supraviețuirea celor mai potrivite și concepția lui Piotr Kropotkin, om de știință rus, prinț prin descendență și anarhist revoluționar prin vocație. Calitatea umană și etică a ambelor personaje nu permite compararea: pe de o parte, un fost preot, convertit în materialism și care încearcă să medieze prin toate mijloacele, în detrimentul plagiatului și prezentării operelor ca fiind proprii. a eminentului Țara Românească. Pe de altă parte, un nobil și aristocrat, situat în vârful cuspului puterii rusești, onorat chiar ca om de știință de Academia de Geologie din Moscova, în virtutea meritelor sale indubitabile, care, așa cum face astăzi Chomsky, riscă totul pentru idealurile sale de dreptate pentru cei dispăruți și pentru fraternitate între oameni, până în punctul în care este arestat și Trebuie să se refugieze în Franța. Este evident că nu există nicio comparație posibilă și, așa cum se întâmplă întotdeauna, abordările teoretice ale lui Kropotkin cu Principiul său de sprijin reciproc al entităților biologice în natură, exprimat mai ales în lucrarea sa „Sprijin reciproc. Un factor al evoluției ”, nu găsește cea mai mică rezonanță în timpul său și în mediul său cultural. Este același lucru care s-a întâmplat în domeniul Psihanalizei până de curând: viziunile denigrante pentru ființa umană implantate de Freud și acum valorificate de Lacan, au fost extinse peste tot și foarte decisiv de structura guvernamentală; Pe de altă parte, viziuni mai pozitive, cum ar fi jungianul, încep să trezească o anumită rezonanță socială. Faptul care stă la baza tuturor acestor lucruri este că Domnul Lumii, Demonul Solar, nu-i convine bărbaților să poarte viziuni despre realitate care să le permită să se îmbunătățească și să se dezvolte ca oameni.

Cu cifrele lui Ahriman și ale Asurasului confundate într-una, nu avem decât un amalgam de contradicții și confuzii, care nu ne conduc la niciun fel de înțelegere. Dimpotrivă, atunci când desfășurăm pagina și punem fiecare imagine la locul ei, lucrurile încep să aibă sens și totul găsește un loc și un motiv de a fi.

Și să ne întoarcem la imaginațiile în sine.

După cum am anticipat câteva rânduri de mai sus, imaginea unui Ahriman detașat de ghearele distructive și devitalizante ale Soradt, poate fi foarte surprinzător pentru cei care cunosc doar imaginația făcută publică de Rudolf Steiner . Trebuie să spun, în onoarea adevărului, că atunci când am contemplat aceste imagini direct în Dornach și Bern, am avut impresia că acest Ahriman conținea ceva de genul „prea mult” . Această descriere nu este foarte potrivită. Poate că ar fi mai corect să o exprimăm în acest fel: faptul că Ahriman nu a fost o entitate autonomă, originală, individualizată pe propriul impuls, ci un rezultat, adică acea figură a lui Ahriman ar fi pentru entitatea inițială la fel ca un cadavru. individ uman viu. Acest lucru este perceput și mai clar în celebrul grup sculptural. Figurile care sunt situate în partea inferioară, care corespunde intestinelor planetei, atât prin amplasarea ei în acea parte a sculpturii, cât și prin aspectul ei extrem de exterior, sunt evidențiate de percepția inspirată pur și simplu ca Asúricas.

Ahriman și Mahatmas

Percepția suprasensibilă a lui Ahriman, așa cum se poate vedea astăzi, va fi mult mai familiară celor care cunosc viziunea realității oferită de Curentul Teozofic de Est al Mahatmasului . Toți cei care cunosc descrierile lui Blavatsky, A. Bailey sau Roerich, știu bine cine este ființa pe care o numesc Sanat Kumara, a cărei denumire „Tânărul Izvorului etern”, ne ilustrează deja despre ceea ce am putea desemna ca lui aspect fizic, înțelegând că astfel de ființe nu posedă un corp fizic precum al nostru, ci un corp eteric care se poate densifica, atunci când este necesar, și chiar poate fi acoperit cu substanță materială, deși pentru perioade de timp limitate. În terminologia ocultă estică se numește „Mayávi-Rupa”, adică un corp format dintr-o capacitate imaginară puternic antrenată și consolidat printr-o voință puternică, pe care nici măcar nu o putem concepe.

Sanat Kumara este entitatea Ahrimanic, retrasă din Shamballa Pământului (vezi Nota 1 ), situată în interiorul Pământului, după catastrofa Atlantidei, unde menține liniile de bază ale civilizației sale super-tehnologice, așteptând momentul iminent al acesteia reaparitia in sfera publica a afacerilor umane.

Așa cum am comentat și în alte lucrări, unificarea tuturor societăților ezoterice orientale, precum Societatea Teozofică menționată, Lucis Trust, a lui Alice A. Bailey și Agni Yoga din familia lui Nicolae Roerich, cel mai probabil, corespund planului de prezentarea Entității la care în linia Mahatmasului este desemnată Maitreya, în rolul lui Hristos reîncarnat. În acest sens, Benjamin Creme a făcut deja declarații către mass-media internaționale de Benjamin Creme, care în prezent funcționează ca „purtător de cuvânt public” pentru astfel de masterat. Potrivit lui Creme, Maitreya lucrează în muncă socială la Soho din Londra de câțiva ani și așteaptă momentul ideal pentru a-și face public prezența tuturor guvernelor de pe Pământ, prin diferitele rețele de televiziune și / sau prin materializări ale imaginii sale unde Nu atingeți acoperirea TV.

Acest proiect, oricât de șocant ar fi pentru mentalitatea noastră, și care a fost lansat deja în prima etapă a Societății Teozofice, încercând să-l folosească pe tânărul Krishnamurti ca purtător al Entității din Maitreya, nu este o glumă și există multe puterea și resursele pe care o astfel de linie spirituală le are pentru a o susține la nivel mondial.

Precis, Creme a susținut o serie de conferințe în Spania, la Madrid și Barcelona, ​​care a fost anunțată în presă și în librării specializate și magazine de produse naturale (publicul „New Age” ). Am crezut că este interesant pentru cititor să reproducă textul unuia dintre prospectele distribuite în această campanie publicitară:

„UN MESAJ DE ESPERANȚĂ PENTRU UMANITATE.

A fost așteptat de generații de toate religiile majore. Creștinii îl cunosc ca pe Hristos și așteaptă întoarcerea Sa iminentă. Numele pot diferi, dar mulți știu că toate se referă la aceeași persoană; Instructorul lumii, al cărui nume este Maitreya.

Preferând să fie cunoscut pur și simplu ca Instructor, Maitreya nu vine ca lider religios sau pentru a întemeia o religie nouă, ci ca instructor și ghid pentru toți oamenii, indiferent dacă aparțin sau nu unei religii.

În acest moment al unei mari crize politice, economice și sociale, Maitreya va inspira umanitatea să fie considerată ca o familie și să creeze o civilizație bazată pe partajare, dreptate economică și socială și cooperare globală. El va lansa un apel la acțiune pentru a salva milioane de oameni care mor de foame în fiecare an într-o lume din belșug. Printre recomandările lui Maitreya se numără o schimbare a priorităților sociale, astfel încât hrana, locuința, educația și asistența medicală adecvate să devină drepturi universale. Sub inspirația lui Maitreya, umanitatea va face schimbările necesare și va crea o lume mai rezonabilă și mai justă.

În toți acești ultimi ani, informațiile despre apariția Maitreya au provenit în principal de la Benjamin Creme, un artist și autor britanic, care a vorbit și a raportat despre acest eveniment din 1974. Potrivit lui Creme, Maitreya a coborât în ​​iulie 1977 din fosta sa pensionare în Himalaya și și-au luat reședința în comunitatea hindu-pakistaneză din Londra. El a trăit și a lucrat acolo, aparent ca un om obișnuit. Adevărata sa condiție este cunoscută doar de puține persoane. El a apărut treptat în viziunea publică deplină pentru a nu încălca liberul arbitru.

Ca om modern preocupat de problemele de astăzi, Maitreya a lucrat la diverse niveluri din 1977 pentru a pregăti umanitatea pentru prezența sa externă. Din culise, fluxul de energie extraordinară a fost stimulul unor schimbări spectaculoase în multe domenii, inclusiv căderea comunismului în Uniunea Sovietică și sfârșitul apartheidului în Africa de Sud, apropierea dintre Est și Vest, puterea în creștere a vocii oamenilor și o atenție mondială în conservarea mediului. Extern, s-a întâlnit cu grupuri de jurnaliști și personalități influente din toate domeniile, informându-le despre soluțiile Sale pentru problemele cele mai presante de astăzi și despre rolul pe care îl pot juca în viitor. "

Consider acest text de cea mai mare importanță, deoarece ilustrează foarte adecvat metodologia urmată de mințile inteligente ale Mahatmasului . Declarația sa de principii ale Justiției Sociale și ale fraternității umane este impecabilă și m-aș grăbi să mă înscriu dacă aș crede că ar fi de folos. Până acum, în totalitate în conformitate cu proiectul Ahrimanic. Sperăm că încrederea nelimitată pe care o are în sine se va dovedi justificată de evenimentele viitoare, deoarece până acum nu a reușit niciodată să-l determine pe Soradt să pervertească și să contamineze toate proiectele și mișcările sale, convertindu-le, în mod uniform, în metode de distrugere a trupurilor și sufletelor.

Maitreya caută o lume mai rezonabilă. Acesta este un factor de cea mai mare importanță pentru Ahriman, în care putem fi și noi de acord, și, apropo, doze rezonabile nu ar veni deloc în această lume pre-apocaliptică.

Un al doilea punct Maitreya este foarte respectuos de liberul arbitru al omului, pe care nu vrea să-l influențeze. Aceasta este o declarație frumoasă a principiilor, dar asta nu ar trebui să fie luată prea textual. De fapt, linia Mahatmas cultivă ca factor esențial, nu numai concentrarea gândirii, ci, cel puțin la același nivel, dezvoltarea voinței. Doar prezența unei ființe cu aceste caracteristici va anula automat voința celor mai comune ființe umane. Acum, nu sunt în favoarea târgului de masă prin spălarea creierului - o metodă mult mai asirică - preferă să atragă, să fascineze subtil, mai ales prin inteligența lor incontestabilă și cu un fel de luciditate aparte Acid, dar mereu menținând o sobrietate extremă și discreție.

Să nu uităm că Ahriman are nevoie de ființa umană, pentru că are nevoie de un public care să-l flateze și să-i arate admirație. El este extrem de dependent. Termenul iluminare ilustrată, bine cunoscut de savanții istoriei contemporane, descrie cu exactitate atitudinea lui Ahriman, precum și motto-ul care a folosit un astfel de curent ideologic. Gică : Totul pentru oameni, dar fără oameni .

Cea a Mahatmasului este o tehnică complexă pentru cei care nu sunt familiarizați cu ea, dar un discipol identic al lor este cel care, într-un anumit sens, se supune să se predea lor, atâta timp cât nu se acordă decât obiectivului și datoriei lor, într-un mod inimaginabil de greu și persistent. Este suficient să contemplăm privirea unor astfel de ființe pentru a realiza că calitatea lor fundamentală este imobilitatea. Nimic nu îi poate determina să devieze un singur milimetru de la linia de acțiune care a fost prestabilită.

Dar dacă pot, cel puțin timp de câteva secole, să ne protejeze sau să acționeze ca o barieră împotriva distrugerii totale a Asurasului, binevenite. Problema este că am motive să mă îndoiesc de această eficiență. Cel mai bun atu în favoarea sa este coincidența cronologică. Este momentul lui Ahriman și în asta putem avea încredere în această privință. Ei subliniază deja, în mod vădit, că prăbușirea vertiginosă și instantanee a URSS a fost opera sa, lucru care poate fi ușor dedus de orice observator bine pregătit. Ceea ce nu explică este ceea ce s-a întâmplat mai târziu, pentru că izbucnirea puterii lui Gorbaciov de către Elțin, a boicotat previzibil planurile inițiale.

Cercetătorului minim conștient este clar că prăbușirea URSS a fost una dintre precondițiile pentru crearea unui guvern mondial. Nu pentru că URSS constituia în sine un obstacol insurmontabil, ci datorită rolului, absolut ireal și fantomă, care i-a fost atribuit drept „amenințare la libertatea și ordinea mondială”. Rolul acordat prin acord reciproc între diverșii lideri politici mondiali, la nivelul celor care știu cu adevărat cum funcționează această planetă.

Același tip de cercetător va denunța imediat că o astfel de manevră, executată de minune și cu o curățare impecabilă, nu duce la nimic: în absurd, în absență, în haos și, în sfârșit, în degenerare. Este clar că procesul planificat să fie declanșat în urma acestui fapt, a fost imediat avortat de o putere mai mare. Până în prezent, nimeni nu a dat o explicație minim satisfăcătoare despre cum și de ce, în câteva zile, URSS a încetat să mai existe. Nimeni nu s-a prezentat să revendice laurii și să ne dea o explicație (nu cea reală), ci cea care l-ar fi interesat să expună. Y los cambios a escala política, posteriores a este hecho, fueron absolutamente inexistentes. Después de que Bush habló reiteradamente, en los días de la igualmente fantasmal 'Guerra del Golfo', acerca del inminente nuevo Orden Mundial (una terminología claramente perteneciente a la línea de los Mahatmas ) todo rastro Ahrimánico desapareció súbitamente de la escena política mundial, para dejar el lugar libre a los desafueros y los sin sentidos de los Asuras.

Una maniobra tan compleja como la que implica el que, en un espacio de apenas unas horas, una estructura que se ha erigido al precio de la sangre de millones de seres humanos y que se ha mantenido férreamente durante casi tres cuartos de siglo, renuncie a su derecho a la persistencia, no se halla en absoluto justificada por los acontecimientos posteriores, o, para ser más exactos, por la ausencia total de acontecimientos. Lo único que ha sucedido es que la corrupción se ha adueñado del cadáver, esa es una descripción breve y ajustada a la realidad de lo ocurrido en la URSS Pero el hecho es que la URSS no murió de muerte natural, y tampoco siento como adecuado decir que fue asesinada (entre otras cosas porque los posibles interesados en tal hecho lo hubieran llevado a cabo mucho antes, no en una etapa de distensión e intercambio comercial), mi impresión, muy nítida, es que se 'suicidó', o fue 'suicidada' por sus propios dirigentes, a cambio de un proyecto que realmente les mereciese la pena, que les compensase por sus dimensiones, que, para compensar el precio de 'matar' a la URSS, debían ser unas dimensiones colosales.

Si lo contemplamos desde una óptica mucho más primaria, no ya los dirigentes del país más extenso del mundo Occidental y segunda potencia mundial, sino el dueño del colmado de la esquina, no renuncia a su negocio ya sus ingresos a cambio de nada.

No hay lógica ninguna detrás de los acontecimientos que han representado el drama de la desaparición de la URSS de la esfera histórica, por lo tanto, en algún punto existen incongruencias de gran peso, lo cual denuncia la interrupción del proceso, fuese cual fuera éste, y, razonablemente (palabra muy Ahrimánica, como hemos visto) no cabe pensar en otra cosa más que tal impactante derrocamiento estaba preparado como 'telonero' del debut del Nuevo Orden Mundial, anunciado por Bush y Gorbachov, que nunca llegó a producirse.

En la misma órbita ha de situarse el mencionado fin del Apartheid de Sudáfrica, y cualquier acontecimiento de carácter progresista que haya podido producirse en la escena mundial en los últimos años, de los cuales en este momento no tengo recuerdo de ninguno, posiblemente porque los Asuras también controlan la esfera de la comunicación internacional y los 'mass media', y muy eficazmente por cierto.

En último lugar, vemos que Maitreya dice haberse reunido con representantes de estos 'medios' y con personajes políticos, para informarles de 'Sus soluciones' a los problemas mundiales. Este es el punto en el que queda más claramente de manifiesto su diferencia con respecto a Cristo . Cristo no tiene que aparecer ante nadie para informarle de 'Sus soluciones', porque ese trabajo ya lo ha hecho hace dos mil años, y, desde entonces, no ha dejado de recordárnoslo a través de Sus Iniciados, el último y más conocido, Rudolf Steiner.

Las soluciones de Cristo son las únicas soluciones reales a los problemas de la humanidad. Pero, el hecho, es que la humanidad tiene problemas, precisamente porque esos problemas distraen y ocultan y restan posibilidades a que nadie se interese verdadera y pragmáticamente en tal índole de soluciones. Los problemas de la humanidad los generan las Entidades Opositoras . Para ser más rigurosos, deberíamos decir que esos problemas se producen:

1º.- Como efecto secundario e indeseado de las influencias de las Entidades Luciféricas y Ahrimánicas. Remarco los términos secundario e indeseado, porque ni Lucifer ni Ahriman tienen ningún interés en que la humanidad tenga problemas. Ellos desean que la humanidad no tenga problemas, que viva en un estado desprovisto de problemas. Lucifer quiere un Nirvana Supra -sensible, y Ahriman un Paraíso Infra -sensible. Ninguno pretende un mal para la humanidad, sino lo que ellos pueden concebir como el único Bien posible. Simplemente no entienden el Bien al que aspira el Cristo, porque es excesivamente complejo y excesivamente dilatado en el tiempo. Creo que es algo que no se les puede reprochar, porque ni siquiera la mayor parte de las Jerarquías Creadoras entienden bien y completamente el Plan de Evolución Humana del Cristo, tal como Steiner lo manifestó en algunas ocasiones. Únicamente una línea muy específica, encabezada por Micael y el Arcángel Vidar (el cual fue previamente el Ángel del Bodhisattva Gautama, que pasó a su actual condición de Arcángel en el momento en que Gautama adquirió la iniciación de Budha) comparte plenamente el propósito de Cristo, sin mantener ninguna clase de reservas.

2º.- Como resultado, voluntario y deliberado, de las intervenciones Asúricas, que precisan del sufrimiento y de la sangre de los humanos para alimentarse y mantener su esfuerzo de concentración en una meditación continua ejercida en el área de la voluntad, que sostiene, coherente y estable – dentro de ciertos límites – la materia física ( espíritu explosionado o fisionado ), tal como sabían muy bien los pueblos de la antigüedad, y en particular los Fenicios, Mayas y Aztecas, que sacrificaron a tales Dioses millones de seres humanos, una gran parte de ellos bebés y niños de corta edad.

Confiemos en que Maitreya/Ahriman consiga el éxito que él pretende, y entonces la humanidad tendrá un futuro abierto para confrontarse a la tentación Ahrirnánica, tal como corresponde a su karma global y al Plan de Evolución. Si, por el contrario, triunfan los Asuras en su intento de anticipar en muchos miles de años la futura 'Guerra de Todos contra Todos', nos enfrentaríamos con una debacle generalizada o, en el mejor de los casos, con un gobierno pelele Ahrimánico dirigido en la penumbra por Soradt, es decir, mantendríamos la situación presente, pero llevada a sus peores extremos, con lo que el Plan de Evolución global y el mismo futuro de la humanidad quedarían seriamente amenazados.

No sabemos si este de Maitreya será el único y definitivo canal utilizado por Ahriman para su encarnación. Si fuese así, podría significar que no ha encontrado un portador humano apto para que le cediese sus cuerpos; aunque, de hecho, las fotos recientes de las que se dispone evidencian un cuerpo de tipo arábigo/etíope, que, por cierto, no se corresponde en absoluto con la apariencia que la Entidad Maitreya suele asumir, si bien sus rasgos generales se atienen a la configuración, muy peculiar y altamente impresionante y magnética, de las bien conocidas imágenes de los Mahatmas .

Como, por otra parte, parece haber constancia de que tal cuerpo se ha materializado y desmaterializado, en alguna oportunidad, delante de cientos de espectadores, cabe en lo posible que sea igualmente un Mayávi-Rupa, y que el cambio en su apariencia externa se deba a motivos de conveniencia coyuntural de alguna índole, probablemente en relación con la creciente importancia que van cobrando frente a la opinión pública anglosajona las llamadas 'minorías étnicas' .

La imagen suprasensible actual de Ahriman se halla totalmente en línea con las de tales cuerpos de los Mahatmas, lo que no deja de ser bastante coherente. Y también, si hacemos un pequeño esfuerzo y agudizamos menos la percepción, podría coincidir con las imágenes que los 'contactados' de los supuestos 'extraterrestres' describen de las entidades que ellos conciben como dirigentes de la evolución humana. Para quien conozca las muy difundidas ilustraciones inspiradas en imaginaciones de los 'Maestros', o las menos difundidas fotografías de los mismos seres, la apariencia de Ahriman se correspondería con la de un Maitreya rigurosamente afeitado. Cauc sico (como suele decirse ahora). Como de 2 mts. de altura, tal vez un poco m s. Bien musculado, sin llegar a la exageraci n de los profesionales culturistas que se atiborran de esteroides. Cabello rubio, pero no del tono platinado de los n rdicos. Vestimenta ajustada, de color blanco. Una edad de alrededor de 25 a os o ligeramente superior. El aura de su poder es impresionante, y transpira o emana una absoluta confianza en s mismo, que, en cierto sentido, podr a entenderse como c ndida, porque nadie, ni siquiera un ser de su considerable dimensi n, puede estar seguro de nada en este cosmos tan complejo. Pero, como dec a Steiner, es dif cil comprender la forma de pensar de tales Entidades, si pretendemos hacerlo dentro de nuestras coordenadas humanas.

Ahriman, Pseudocristo

Estamos describiendo una imagen suprasensible, y es importante que esto quede claro. Adem s, es la imagen que El ha escogido para utilizar en esta etapa, pero no sabemos si ser la imagen que emplear en su encarnaci nf sica. Una imagen es y no es importante al mismo tiempo. Es importante si resulta descriptiva de la Entidad en s, de sus caracter sticas, de su idiosincrasia, y, en ese sentido, creo que tal imagen se corresponde, cuando menos, con la imagen que Ahriman, hoy por hoy y para lo que a la humanidad concierne, tiene de S mismo o prefiere ofrecer. En este punto, querr a aclarar que aunque estamos acostumbrados a tomar a Ahriman como un mentiroso, esto no es exactamente as . Hay textos b blicos que se manifiestan en sentido contrario, y es manifiesto que los demonios siempre atestiguaron acerca de la verdadera naturaleza de Cristo. La mentira es muerte para el esp ritu (en una cierta dimensi n), tal como explicaba Steiner, y eso es la especialidad de los Asuras . Ahriman expone Su verdad, que suele resultar una parte de la verdad global. El problema es que, como tambi n dec a Steiner, una parte de la verdad a veces desorienta m s que una mentira

Intentaremos aportar algunas notas acerca de lo que se puede percibir de la psicolog a de Ahriman, para comprender mejor todo esto.

El punto de partida es el siguiente: Ahriman es alguien que est convencido de que puede re-hacer la creaci n mejor que como la configur el Verbo Creador, el Cristo. Esto dir a mucho a cualquier psic logo, acerca de las caracter sticas de un tal perfil. Hay, sobre todo, un exceso de confianza en s mismo y una inadecuada estimaci n de las propias capacidades, una ausencia de l mites y una clara inadecuaci n en la estimaci n de las referencias. Todas ellas son las caracter sticas propias de la primera juventud, nica etapa de la vida en la que el hombre normal puede caer en el error de creer que puede comerse el mundo , como suele decirse, aunque en el ser humano tal actitud puede estar justificada por el exceso de catecolaminas y endorfinas presentes en el torrente sangu neo en esa etapa cronol gica.

No creo que pueda decirse con exactitud que Ahriman desprecie a Cristo. Al menos, yo no puedo decir que sea eso lo que se percibe, ni es así como entiendo la actitud de este ser, que es lo suficientemente inteligente como para no cometer semejante error. Tal como yo lo percibo – quede esto bien claro, y siempre existen posibilidades de percepciones diferentes – ni Lucifer ni Ahriman desprecian, ni mucho menos odian a Cristo, ese papel queda claramente delimitado en el sector de los Asuras .

Tanto uno como otro rango de entidades suprasensibles, con lo que no están conformes es con la realidad física 'tal cual se produce y se manifiesta desde que se originó, hasta ahora' Y, en eso, yo, sin ir más lejos, estaría básicamente de acuerdo. Por supuesto, cabría objetar que la realidad se produce como se produce, debido, en buena parte, a la presencia de estos dos ordenes de Jerarquías. Es el clásico problema del huevo y la gallina. Pero, en esta consideración, se puede ir más lejos. Yo me arriesgaría a decir que lo que tanto Lucifer como Ahriman repudian de la realidad física se halla, al menos en una gran parte, en relación con el efecto de los Asuras .

Ciertamente, Ahriman cree poder crear un Paraíso en la Tierra. Es una aspiración, en principio, legítima e incluso encomiable. El problema de Ahriman se sitúa en el área que en Psicología Dinámica se denomina como de 'simbolización'.

Ahriman no simboliza, o, mejor expresado, cuando Ahriman simboliza, lo hace por medio de la materia, en lo cual es un absoluto maestro. Lo que no queda reflejado en la materia, para Él no tiene valor, como mucho es un instrumento. En ese sentido específico sí se le puede entender como un Anti-Cristo, ya que Cristo necesita la materia para hacer que el hombre reconquiste su Espíritu bajo una conciencia individualizada. Ahriman desearía utilizar todas las facultades creadoras del Espíritu, para ponerlas al servicio de una utopía materializada en formas substanciales. Para el Cristo, la materia es sólo un medio (que nos resulta muy caro a todos los seres vivos e incluso a Él mismo, que tuvo que sacrificarse junto con nosotros), la finalidad es la humanidad realizada como Anthropos-Sophía . Para Ahriman es la humanidad en un 'Nirvana Etérico' cristalizado, en relación simbiótica con sus múltiples juguetes artefactos ultra-mecánicos.

Para Ahriman, la individualidad humana, por sí misma, no tiene un valor, en eso no se diferencia mucho de Lucifer . Si hay que contraponer en algún momento el bien de la colectividad con el del individuo, Ahriman no lo dudaría ni un segundo, es más, para él no existiría siquiera la opción de la propia duda. Frente a su criterio, las individualidades se singularizan en función de la simpatía, es decir, de la simpatía que se establezca con él en función de una posible afinidad con sus propósitos. Para su talante megalomaníaco, ya considerado, le despierta interés cualquiera que demuestra estar, a su vez, interesado en lo que él hace y lo que él cree. Y él es un férreo apasionado de su propio ideal, muy difícil de diferenciar de sí mismo. Su objetivo lo es todo, ya él supedita las acciones, que, para su comprensión, no tienen valor en sí mismas, sino únicamente en relación con los fines perseguidos. El lema Jesuítico “Finís coronat operis”, que suele traducirse como 'El fin justifica los medios', describe muy adecuadamente la posición Ahrimánica. Este resulta, a mi entender, uno de los puntos más cuestionables del proceder de estas Entidades y de las corrientes y logias por ellas patrocinadas o inspiradas. En definitiva, ésa es precisamente la lógica que rige en nuestro mundo físico: un objetivo considerado deseable, justifica el empleo de cualquier tipo de medios que se muestren necesarios para alcanzarlo . Sin embargo, hay que precisar que en esta formulación ya estamos yendo más lejos de lo que va Ahriman de por sí. Para el que no conoce otra imagen del Mal más que la de Ahriman, puede parecer operativo atribuirle todas las catástrofes y desgracias que nos asolan y que nos amenazarán en el futuro, pero eso no deja de ser una simplificación, que, en la práctica, nos aleja de la realidad y de la comprensión de los verdaderos procesos ocultos detrás de las apariencias externas.

Ahriman distorsiona el Bien, o – mejor expresado – ejecuta lo que el evalúa como un Bien, en función de sus posibilidades y de su peculiar naturaleza. Con todas estas matizaciones, es fácil deducir que las aberraciones que sistemáticamente se llevan a cabo en nuestro mundo, cada vez más enloquecido, no guardan proporción ni relación con un orden de Entidades que se caracteriza por la ponderación y las evaluaciones de coeficientes de eficacia y utilidad marginal de sus acciones.

Ahriman podrá perjudicar a uno o varios individuos, incluso provocar su muerte, si resulta total y absolutamente imprescindible para poder adelantar en sus planes, que van dirigidos a un beneficio del conjunto, aunque se trate de un beneficio materializado o substancializado. Y siempre tratará de evitar soluciones extremas, porque sabe que complicar excesivamente el karma tampoco beneficia a sus intereses, porque las previsiones de futuro se tornan entonces demasiado confusas. Por otra parte, no está en absoluto interesado en el sufrimiento del individuo, es más, hará cuanto pueda para evitarlo, empleando sus medios. Ese es otro punto en común con Lucifer, ambos valoran como antiestético el sufrimiento, en lo cual encuentro otro punto de semejanza con mi propia manera de sentir la realidad, aunque, en mi propia valoración, además de antiestético lo percibo y lo padezco como antiético.

Sé que ahí parece existir una contradicción, pues se valora que el sufrimiento es un instrumento de modelación ética; pero es que precisamente porque yo no puedo encontrar dentro de mí mismo un asentimiento al lema que acabamos de referir “El fin justifica los medios”, en función de esa imposibilidad anímica, me resulta inaceptable que la destrucción sistemática y sofisticadamente cruel de miles y millones de víctimas inocentes en el pasado, en el presente y en el previsible futuro, sea un medio que ninguna clase de fin, por más elevado que éste sea, pudiese justificar. Si realmente existiese tal fin, entonces nadie podría discutir la lógica Ahrimánica y Jesuítica en términos éticos. Para mí, decididamente, el fin no justifica según qué medios .

Ahriman realiza estas evaluaciones, no en términos éticos, sino en términos cualitativos y cuantitativos, en función de su utilidad marginal. Evitará todo lo excesivo y desmesurado, porque introduciría factores de error y desviación en sus minuciosos cálculos. Toda esta elevada sofisticación tiene muy poco que ver, como enseguida apreciará el lector, con la burda y grosera forma en que los políticos y los grupos de poder del presente manejan los asuntos mundiales, con una corrupción cada vez más generalizada y manifiesta y sin el menor respeto, no ya a las personas, pero ni siquiera a las más elementales leyes de la lógica.

La diferenciación está clara, Ahriman es el orden y la lógica, el mundo actual es presa del caos y del absurdo, que cada vez más se imponen como patrones de comportamiento, y no es una exageración ni una metáfora: en organización empresarial las técnicas del Caos son lo más innovador. Autores de cierta tradición, que defendieron posturas y técnicas interesantes en el pasado, incluso con ciertos valores humanos implícitos, actualmente proponen medidas tales como cerrar empresas y echar a los trabajadores a la calle, aunque funcionen bien y den beneficios, porque eso, de alguna misteriosa forma, repercute favorablemente en las finanzas globales de los propietarios de los 'holdings' . Evidentemente, todos los familiarizados con el conocimiento esotérico sabemos muy bien qué es lo que significa el sacrificio de los inocentes a Moloch, y cómo tales repulsivas entidades recompensan a sus fieles, con una supuesta esplendidez, que va siempre en proporción a la magnitud del sacrificio previo, todo ello de forma provisional, porque, antes o después, Moloch/Soradt devora a sus propios secuaces, y terminaría devorándose a sí mismo si pudiese, porque esa, la depredación máxima, es su propia esencia.

Hablando con mayor claridad: la escena mundial del presente, cada vez más, pasa a ser controlada, de forma menos disimulada, por los Asuras, y lo que más cabe temer es que tal usurpación haga imposible o inefectiva la encarnación de Ahriman, que debería estarse ya concretando en sus últimos detalles, porque, como acostumbro a decir en este tema, es siempre preferible la tentación del 'Paraíso en la Tierra', que la Tierra devastada y los humanos masacrados masivamente sobre sus ruinas.

Ahriman, estado de bienestar y nacionalismos

Debemos tener siempre muy presente que la idea del llamado 'Estado del Bienestar' es un ideal Ahrimánico (que, por supuesto, todos los ciudadanos con un mínimo de sentido común debemos reivindicar, aunque no nos sirva de mucho), y está muy claro lo que se pretende hacer con tal concepto en el mundo moderno. Los ataques por parte del Banco Mundial y el FMI, los dos reductos actuales m s descarados de Soradt, son totalmente frontales.

Esto nos conduce a otro tema no siempre bien entendido, el de los llamados Nacionalismos. Existen diversos aspectos involucrados en esta cuesti n, bastante compleja de por s . Lo primero que habr a que decir sobre este tema es que existen dos clases b sicas de Nacionalismo . El Nacionalismo de las Naciones, valga la redundancia, que se inicia alrededor del siglo XV, con el advenimiento de la facultad del Alma Consciente, y el Nacionalismo Regionalista del siglo XIX, que es un invento absolutamente artificial y mental, generado por grupos muy espec ficos de intelectuales de cada zona geogr fica de Occidente, bas ndose en documentaci n folkl rica tradicional, y confeccionado de forma expresa, como un instrumento extremadamente eficaz, para arrastrar a sus respectivos pueblos en la direcci n espec fica que a tales grupos les interesaba.

El Nacionalismo de las Naciones es un ideal que se encamina hacia el futuro Estado Universal, ideal acariciado largamente por Ahriman . El Nacionalismo de las Regiones es un instrumento intelectual, totalmente desarraigado de la naturaleza y del entorno, que reside nicamente en las cabezas de quienes los crearon y de quienes se dejan arrastrar por l, y es susceptible de ser empleado en forma Ahrim nica conservadora, o en forma As rica aniquiladora. Las muestras las podemos tener en un Jordi Pujol, en el primer caso, y en un Radovan Karadzic en el segundo.

A Ahriman no le preocupa especialmente el que su gobierno mundial se ejerza por medio de macro-naciones, como los U.SA., o de microrregiones, como podr a ser el futuro dise o Europeo, y, de hecho, a nosotros tales detalles tampoco nos quitan el sue o. El problema es que el Nacionalismo microrregional, cuanto m s micro, m s susceptible resulta para ser empleado por las fuerzas destructivas ego stas As ricas, y ejemplos recientes no son lo que nos falta. Todos sabemos que tales conflictos, cuanto m s reducida sea su escala geogr fica, m s se intensifican en crueldad innecesaria y en el grado de aberraci ny monstruosidad ejercitados.

En lo que se puede considerar literatura tradicional Antropos fica, sobre todo de autores posteriores a Steiner, se han venido difundiendo concepciones acerca de Ahriman que, hasta donde alcanza mi percepci n, tienen poco que ver realmente con esta figura: una mente siniestra y cuadrada que cavila de forma similar y en beneficio de sus m quinas. Ahriman, en mi percepci n, es algo muy diferente, bastante m s sutil y flexible, y dotado de muchas otras posibilidades. De hecho, probablemente sabr amos m s de Ahriman si fu semos capaces de construirnos una imaginaci n lo m s elaborada posible- acerca de c mo los indios norteamericanos se relacionaban con sus dioses y con la naturaleza, ya que, como todos sabemos, las irradiaciones de esa zona del planeta, ym s espec ficamente las de la zona Oeste, que es por donde discurren las grandes formaciones monta osas que siguen una trayectoria vertical Norte-Sur, proyectan unas poderosas energ as electromagn ticas de car cter netamente Ahrim nico.

Ahriman y la naturaleza

Ahriman no es el propiciador del materialismo. ¡Herejía, Herejía!, me parece ya escuchar a los Antropósofos conservadores revolviéndose en sus tumbas. Pero el hecho es que, por el contrario, Ahriman propicia – y continuará haciéndolo en la medida en que le dejen obrar con autonomía – una forma de aproximación mágica a la naturaleza . Aunque parecería que no se tiene conciencia de ello, Steiner explicó esto mismo, más o menos con estas mismas palabras.

“Cuando Ahriman encarne en Occidente, en el tiempo señalado, él establecerá una gran escuela de ocultismo para la práctica de as artes mágicas del mayor esplendor, y lo que, de otra forma, sólo podría ser adquirido con un esfuerzo extenuante, será derramado a manos llenas sobre la Humanidad. No se Imaginen que Ahriman puede aparecer como un ilusionista, utilizando ingeniosos trucos con los seres humanos, ¡no!, de ninguna forma. Loe amantes de la facilidad que rehusan tener nada que ver con la Ciencia Espiritual, caerán presa de su magia. Porque, por medio de sus extraordinarias artes mágicas, será capaz de convertir-, a un gran número de seres humanos en videntes. Pero de tai forma, que la clarividencia de cada individuo estará estrictamente diferenciada. Lo que una persona pueda ver, una segunda y una tercera no lo verán. La confusión prevalecerá. Y a pesar de haber sido hechos receptivos a la sabiduría clarividente, los hombres, inevitablemente, caerán en el enfrentamIento, debido a la extrema disparidad de sus visiones. Sin embargo, a fin de cuentas, todos estarán satisfechos con su propia visión particular, porque, cada uno de ellos, será capaz de ver en el mundo espiritual. De esta forma, toda la cultura de la Tierra caerá presa de Ahriman. Loe hombres sucumbirán a Ahriman, simplemente por no haber adquirido, por sus propios esfuerzos, lo que Ahriman está dispuesto y es capaz de regalarles. Ningún consejo peor puede darse que el decir :”permaneced tal como sois”.

“Ahriman os hará clarividentes a todos si lo deseáis. Y vosotros lo desearéis, porque el poder de Ahriman será muy grande. El resultado será el establecimiento del reinado de Ahriman sobre la Tierra y el desprecio de todo lo previamente adquirido por la cultura humana. Todas las desastrosas tendencias mantenidas hasta entonces en el subconsciente serán llevadas a su realización. Nuestra preocupación es que la sabiduría del futuro, una sabiduría clarividente, sea rescatada de las garras de Ahriman. Una vez más, debe ser repetido que sólo hay un'”Libro de Sabiduría”, no dos tipos de sabiduría. La cuestión es si esta Sabiduría se encuentra en las manos de Ahriman o del Cristo. Y no puede llegar a las manos de Cristo a menos que los hombres luchen por ello. Y ellos sólo pueden luchar diciéndose a sí mismos que por sus propios esfuerzos deben asimilar el contenido de la Ciencia Espiritual, antes de la aparición de Ahriman sobre la Tierra.”

Charla del 15 de Noviembre de 1919 en Dornach.

Como señala Steiner, no podremos luchar contra Ahriman, si no sabemos exactamente cuál es nuestro oponente y cuál la índole específica de la batalla que él libra, y cuáles sus reglas. El Materialismo no es un impulso Ahrimánico, es un impulso específicamente Asúrico . Un terapeuta no puede curar una infección si no tiene una idea clara de si se trata de una infección vírica o una infección bacteriana (a menos que se trate de uno de esos médicos que recetan Amoxicilina para cualquier cosa, y se quedan tan satisfechos de sí mismos).

En ese sentido, mi punto de vista – que, reitero una vez más, no espero que nadie comparta por obligación – es que resulta preferible cualquier concepción de la realidad que la entienda como multidimensional y trascendente, que la que la convierte en un cosmos desprovisto de sentido, en el que en una inmensidad vacía, giran inmensos trozos de piedra recorriendo rutas al azar y chocando unos con otros ocasionalmente. En tal contexto, el ser humano no es otra cosa más que un saco de protoplasma, surgido de una evolución producida por la casualidad, un animal más evolucionado que otros, sujeto a las leyes Darwinistas de la supervivencia del más fuerte. Este marco de referencia, que deja absolutamente inermes a las personas normales, es el que ha patrocinado el Demonio Solar a partir del siglo XV, como hemos visto en los últimos ensayos.

Por comparación, la cosmovisión de Ahriman resulta paradisíaca y, desde luego, mucho más dotada de posibilidades. El ser humano puede ser orientado acerca de interpretaciones desviadas o incorrectas, dentro de un contexto que, en sus líneas generales, no se aparta excesivamente de la realidad; pero es muy poco lo que se podría hacer por la humanidad en un mundo tomado por los Asuras, excepto enterrar cristianamente los cadáveres, si es que pudiera darse a basto, porque tales entidades ya han demostrado en Laos y Camboya cómo ese simple hecho puede convertirse en algo muy complejo, cuando hablamos de muchos millones de cadáveres, que en estos países ha hecho, literalmente, cambiar la propia orografía del terreno.

Insisto en que es mi punto de vista, pero creo de sentido común que si recalcamos las tintas en los peligros de Ahriman, corremos el riesgo de desdibujar el peligro de los Asuras . Es algo comparable a la actitud de quien, temiendo una gastritis severa, olvida precaverse contra el cáncer.

Si Ahriman nos trae el Paraíso en la Tierra, entonces nos preocuparemos de las pertinentes luchas filosóficas e ideológicas. Pero si los Asuras consiguen anticipar la Guerra de Todos contra Todos, tal como es su intención en el momento presente, no quedará humanidad para poder ser confundida en sus rectos objetivos espirituales, únicamente el cadáver de la Tierra y algunos privilegiados, los Iniciados en el Mal, sobrevolando las ruinas tóxicas.

Ahriman no suministra una 'mente cuadrada', lo cual es un efecto deseado por los Asúricos fundadores de la 'ciencia moderna', sino una relación mágica con la realidad y con los artefactos tecnológicos, que, en algún modo, sustituyen a los animales dentro de su concepción de las cosas. Esto no tiene, necesariamente, que ser una catástrofe, con tan solo que existiera un número suficiente de personas dotadas de una visión clara del funcionamiento de la realidad.

Como puede atestiguar perfectamente cualquier técnico especialista en un área determinada, en el dominio de una técnica, existe un componente racional, totalmente lógico, y un importantísimo margen absolutamente desprovisto de lógica, y que tiene mucho más que ver con la magia. Morris Berman, en su interesantísima obra “El Reencantamiento del Mundo”, que hemos citado reiteradas veces en nuestros ensayos, esta parte mágica, a la que el denomina Vivencia participativa, es esencial para adquirir soltura en cualquier sector de la tecnología. El ejemplo que él utiliza es muy claro: cuando un médico, durante sus estudios universitarios, se encuentra con una radiografía, al igual que cualquier profano, no ve más que un conjunto de manchas, algunas de las cuales pueden simular contornos de partes anatómicas más o menos identificables (las partes óseas), pero el resto es absolutamente impenetrable. La familiarización, que se adquiere a través del contacto y la repetición incansable del mismo acto, termina produciendo una comunicación 'mágica', una auténtica inspiración, que trasmite, por medios absolutamente extraños a la razón ya la lógica, un significado concreto y correcto. Las radiografías le “hablan” al médico experto, como el sonido de un motor le “habla” al mecánico experimentado, por razones que se escapan a la razón. La comunicación es directa, entre el objeto (o, más exactamente, las entidades incorpóreas vinculadas al mismo) y la persona 'iniciada' en el tema. Es lo mismo que sucede entre los dos componentes de un matrimonio con muchos años de convivencia, cada uno sabe lo que el otro está pensando, aunque no hablen, y muchas veces se entienden mejor sin hablar que cuando se expresan verbalmente, que es cuando suelen producirse los malos entendidos.

El paraíso de Ahriman y la tecnología

A Ahriman le debemos muchas cosas, y sería importante no olvidar la dosis de gratitud que se merece. Sin ir más lejos, la luz eléctrica, que parece que molestase a los que añoran tiempos más románticos. La luz eléctrica aportó luz, aunque sea artificial, a la obscuridad, y eso alivió mucho el terror atávico en el hombre, generalizado en los tiempos de 'tinieblas' . Si los bebés y los niños muy pequeños pudiesen expresar sus miedos, explicarían el alivio que les supone el simple hecho de encender la luz de su lámpara de noche en su alcoba a obscuras, cuando las entidades de la noche les circundan y asedian con sus pesadillas. Esa luz, que nos puede caer m so menos simp tica, interfiere notablemente el poder y la influencia perturbadora de losAsuras.

Miles de artefactos destinados a hacernos la vida f sica un poco menos dura, merecer an nuestro reconocimiento. Si no sabemos utilizarlos adecuadamente, la culpa no es de Ahriman . Aprendamos a usarlos de la forma adecuada, y asumamos nuestra propia responsabilidad sobre nuestras vidas. Sin el PC, no hubiera sido posible realizar la labor de investigaci ny sistematizaci n de conocimientos que llevo a cabo desde hace tantos a os. El trabajo ser a mucho m s lento, mucho m s duro y, sobre todo, mucho menos aut nomo. C mo reproducir, en cuesti n de minutos, las ilustraciones que necesito para cada tema y adjunt rselas al lector? Tendr a que pagar a una imprenta la composici ne impresi n de cientos de ejemplares de cada ensayo, y esperar semanas para disponer del trabajo. Con qu dinero lo financiar a? C mo encontraren unos segundos la cita que preciso, e incluirla en el lugar adecuado? Con qu nos calentar amos en las noches de invierno? C mo nos refrescar amos en los Agostos insoportables de nuestro pa s? C mo visitar amos a los familiares queridos que viven lejos de nosotros? En carretas arrastradas por bueyes, o en carrozas tiradas por caballos?. Y as hasta la saciedad. Nadie nos obliga a rendir culto a la tecnolog a. Si lo hacemos, es porque nos dejamos lavar el cerebro por nuestros dirigentes gubernamentales. Eso no es, tampoco, culpa de Ahriman, es nicamente culpa nuestra.

Ahriman nos economiza energ as que emplear amos en esfuerzos f sicos, que corresponden a nuestra dimensi n animal, es decir, en lo que menos de humano tenemos en nuestro equipo de expresi n, con lo cual nos da la oportunidad de empezar a aprender a dedicarnos a cuestiones verdaderamente humanas. Y si nos trae el Para so en la Tierra, entonces la humanidad tendr, por fin, la ocasi n de ocuparse de algo diferente de ganarse el dinero para comer y dormir a cubierto. A ella le corresponder elegir lo que hacer con su tiempo y sus energ as disponibles, por primera vez desde que encarn en este mundo de sufrimiento, verdaderamente liberadas .

Como dijimos antes, Ahriman es el prototipo del d spota ilustrado. Desea el bien para la comunidad humana, pero no le importa demasiado lo que los hombres individuales opinen sobre sus ideas, lo que importan son las ideas en s, no las personas, al menos entendidas como sujetos aislados. Si no tiene otra opci n, sacrificar las personas a las ideas, pero siempre dentro de ciertos l mites y manteniendo ciertas formas, cierta est tica, porque la est tica aunque sea una est tica muy propia es esencial para Ahriman . En el fondo, su actitud podr a calificarse como paternalista . De hecho, al igual que sucede con Lucifer, sus objetivos no resultan inadecuados para almas todav a no plenamente maduras, que a n pueden aprender bastante bajo la inspiraci n de tales Entidades.

Precisamente el problema del impulso Crístíco es que únicamente puede ser acogido por almas suficientemente maduras, porque el contenido Crístíco no es otro que el Yo Superior, y éste únicamente puede asentarse en una individualidad que esté en condiciones de hacerse consciente de sí misma y de la realidad que le rodea.

En este punto acostumbran a surgir confusiones. Como se explica, acertadamente, en el contenido del folleto que anuncia las conferencias de Benjamin Creme, el Cristo ha venido para todos los hombres, sin distinciones de raza, credos, religiones, ideologías, etc. Eso es cierto, y, no obstante, es un impulso extraordinariamente selectivo, porque únicamente pueden acogerlo los que se han auto-capacitado para tal fin.

En cualquier caso, el primer paso consiste en interesarse por los otros seres humanos, y en tomar conciencia de que tienen los mismos derechos que uno mismo, las mismas necesidades, los mismos sueños, los mismos temores, y, profundizando un poco más, que lo que a ellos les daña, a nosotros nos daña también. Esto no es una frase retórica, es una realidad esencial, una de las primeras que deben comprenderse en el ámbito esotérico. Es importante captar el hecho de que el egoísmo es una mentira, un absurdo, y que para que el hombre pudiese creer en él, fue preciso encerrarlo y cegarlo dentro de un cuerpo de carne, pero, aún así, para las energías supra-materiales, el egoísmo continúa siendo un absurdo, porque no existen barreras para lo suprasensible, como prácticamente no existen barreras efectivas para la radiación. Se trata de los dos extremos de la misma realidad, el positivo y el negativo. El Amor y el Odio . La Luz/Amor Vital del Cristo, y la Radioactividad de Soradt .

Lo que hiere a un cuerpo físico, no hiere a otros cuerpos de la misma naturaleza.

Lo que daña a un cuerpo etérico, es compartido ampliamente en su entorno.

Lo que hace sufrir al alma, afecta a toda la humanidad.

Lo que daña al Espíritu, amenaza la continuidad del Cosmos.

Así es como se halla constituida la realidad. El hombre madura en la medida en que toma conciencia de todas estas dimensiones.

Como decíamos antes, el problema de Ahrímán y Lucifer es en buena medida de naturaleza estética, y, en el caso de Lucifer, esa estética se convierte en ética, que, en definitiva, es la estética ascendida al nivel espiritual de los valores. Por consiguiente, ambos entran en conflicto frontal con los Asuras, que son la Antiética y la Antiestética, así como la Mentira, o, para ser más exactos, la Negación Absoluta, que viene a ser lo mismo, en términos objetivos espirituales.

Principios de nuestro Cosmos y entidades opositoras

Procuraremos ilustrar estos puntos adecuadamente mediante el siguiente esquema: Si los tres Principios esenciales de la naturaleza de nuestros Cosmos son:

1º Bien – Afirmación (Verdad) (Plano Búdico)

2º Bondad : Belleza de los contenidos Arquetípicos. Esencias. (Devachán Superior)

3º Belleza : de las Formas: Estética (Devachán inferior)

Los tres Principios Contrarios de la naturaleza de nuestros Cosmos son:

Entidades Contrarias

1º Mal – Negación (Mentira) (Plano Búdico Negativo) Tronos Invertidos. Asuras.

2º Maldad : Fealdad de los contenidos Arquetípicos. Negación de las Esencias. (Devachán Superior Negativo)

3º Antiestética . Fealdad de las formas. (Devachán Inferior Negativo).

Entidades Regresivas o Retardatarias

4º Bondad perteneciente al pasado. Regresiva: Belleza de los contenidos Arquetípicos pertenecientes al Período de la Antigua Luna . Esencias. (Devachán Superior Reflejado). Lucifer .

5º Belleza : De las formas: Estética incorrectamente anticipada de un Período Futuro . (Devachán Inferior Inventado). Ahriman .

Octava Esfera

Cada uno de los órdenes de Jerarquías Opositoras genera su propia realidad en contraposición a la de las Jerarquías Evolutivas Correctas:

Asuras : el Avitchi o Infierno Cósmico, que tiene una abertura de acceso en el centro de la Tierra.

Ahrima n : la Octava Esfera Ahrimánica . Shamballa Terrestre Etérica .

Lucifer : La Octava esfera Luciférica . Nirvana Astral .

Así pues, como vemos, ambas Entidades, Luciféricas y Ahrimánicas, poseen su propia moral. (El capítulo dedicado en este mismo artículo por el autor a la visión de Lucifer en el mundo suprasensible está contenido en otro artículo de esta misma revista).

NOTAS

(1) En relación a la naturaleza propia de la 'Shamballa Terrestre' y su diferenciación de la 'Shamballa Celeste', se pueden consultar los trabajos titulados “Algunas consideraciones acerca del concepto de 'Octava Esfera' como aproximación a una mayor comprensión del Misterio del Mal.” Pedro A. Quiñones Vesperinas. Comenzado el 27 de Junio de 1994. Terminado, el 4 de Abril de 1995. y “Los Creadores déla Leyenda del Grial. Basado en una charla de Rudolf Steiner titulada “El declinar de Grecia y los Misterios del Santo Gríal”, dada el 16 de Abril de 1921 en Dornach.” Pedro A. Quiñones Vesperinas. 6 de Abril de 1996.

–> VISTO EN: http://www.revistabiosofia.com