Cu ceva timp în urmă, am scris despre copilul interior și am oferit o meditație pe care ar putea să o realizeze, aflată în articolul numit Onorarea copilului nostru interior, dar nu mi-am dat seama de amploarea importanței sale atât în mine, cât și în oamenii care vin să efectueze Terapii de deblocare a energiei. Am observat că în mod invariabil durerile corpului, rigiditatea, temerile, tristețea și furia reprimată, toate aceste manifestări plutesc în timpul terapiilor și sunt întotdeauna legate de problemele pendinte ale copilăriei noastre și nu numai.
Pentru cei care nu știu, copilul interior este subconștientul nostru, acea parte în care au fost înregistrate toate situațiile de durere, traume, credințe și emoții, precum și experiențe plăcute.
O parte dintre noi a fost înghețată în acea stare, în acele experiențe pe măsură ce am crescut și am învățat să supraviețuim. Cu toții avem un copil rănit, unii mai mult decât alții, care a fost rănit la un moment dat în dezvoltarea lor. Aceste răni se manifestă constant în viața noastră de adult.
Acea parte dintre noi a fost uitată și abandonată. Aceasta este partea care a învățat să ne protejeze reacționând la situații similare sau la orice eventualitate care ne poate provoca din nou rău. Ne ignorăm total copilul, ignorând originea deciziilor care au fost luate din timp și care nu ne mai sunt utile astăzi și mai degrabă ne provoacă probleme. Uităm de cauzele care au dat naștere tiparelor noastre de comportament și cum să le remediem.
Astăzi trebuie să dezvăluim ceea ce perpetuăm în comportamentele negative din nou și din nou sau ce ne face să atragem relații nocive în viața noastră pentru a curge liber.
De ce are nevoie copilul nostru interior pentru a colabora cu noi și pentru a elibera acele modele de comportament, programe și reacții? Ceea ce căutăm în lume, este tocmai ceea ce avem nevoie de la noi înșine, acceptare, securitate, simțire valoroasă, companie, încredere, dar mai ales iubire.
Nu putem simți adevărata iubire pentru lume dacă nu o dăm mai întâi copilului nostru interior. Nu putem da ceea ce nu posedăm. Deci, fără să știm că umblăm prin viață ca ființe nevoiașe care caută să fie salvate sau căutăm relații unde îi salvăm pe ceilalți pentru a ne simți importanți și valoroși. Dar se întâmplă că nu putem obține ceea ce avem nevoie fie de la cine nu poate da; pentru că noi suntem cei care trebuie să ne completăm. Nu suntem jumătatea portocalie în căutarea celeilalte jumătăți. Fiind ființe complete ne putem bucura de iubire fără condiții, fără a avea nevoie de alții pentru a ne oferi ceea ce ne lipsește.
Relațiile nu se bazează pe a obține cine ne completează, ci pe cine ne însoțește.
Când interacționăm din nou cu copilul nostru interior, trebuie să le câștigăm încrederea, să-i oferim tot ce are nevoie pentru a-și vindeca rănile și a da drumul la ceea ce l-a rănit . Astfel, ne eliberam de resentimente, frică și tristețe, de asemenea, de amintiri de abandon sau abuz. Este acolo când realizăm adevărata iertare, dând drumul, eliberând ceea ce ne-a legat de o amintire.
Când acum, ne vindecăm copilul interior, nu numai că ne schimbăm viitorul, ci și trecutul nostru este transformat.
Copilul nostru interior este din nou un copil sănătos, vesel, curios, încrezător, încrezător și jucăuș. Și astfel vom experimenta din nou viața.
Te iubesc
Copilul interior, de Jocelyne Ramniceanu Personal
