Cuvântul sacru AUM emite frecvențele Cuvântului, același Cuvânt care a apărut ca originea creației. Oamenii antici cunoșteau puterea Cuvântului. Civilizațiile au apărut și au căzut odată cu puterea cuvântului rostit. Cu sute de mii de ani în urmă, mantrele Răsăritului, intonațiile sacre, au fost lăudate de preoții și preotezele Lemuriei, iar tot ceea ce apare provine din sacrul AUM.
Urmăm raza de soare până ajungem în miezul focului. Urmăm lumina din interiorul inimii până ajungem la soarele Prezenței. Când afirmăm cuvântul AUM, afirmăm adevărata ființă. A afirma că a fi înseamnă a deveni ea. A declara că a fi înseamnă a ști cine sunt . AUM sacru pe care îl cântăm este sunetul indestructibil. Este imensitatea. Din AUM apare unitatea noastră.
Sunetul Cuvântului, Cuvântul sunetului. Este un cuvânt scris. Înseamnă Mă înclin, sunt de acord, accept AUM! Mă înclin la Domnul Atotputernic Dumnezeu și sunt de acord că eu sunt fiul său iubit. Îmi accept destinul nemuritor, îmi accept motivul de a fi. Îmi accept responsabilitatea de a fi. AUM. Accept părțile componente ale realității mele. Accept că flacăra este Dumnezeu în mine.
* AUM: silabă sacră în script, pronunțată OM. [NT]
AUM este cel mai abstract semn și, cu toate acestea, cel mai concret al Divinității. Este un instrument de autorealizare. Este al tău să-l păstrezi. Ea emană din inima ta prin suflarea lui Dumnezeu. Nici un instrument mecanic, nici o mașină și nici puterea civilizației nu pot fi comparate cu AUM.
Doar tu poți cânta AUM, pentru că ești Dumnezeu în manifestare. Din această silabă veșnică reiese tot ce există. Tot ceea ce apare se întoarce la AUM.
AUM este scris AUM și fiecare dintre litere reprezintă o parte componentă a divinității noastre. Fiecare literă trebuie pronunțată separat. Când îi punem pe cei trei, pur și simplu cântăm AUM.
Trecutul, prezentul și viitorul formează Trinitatea. Suntem tot ceea ce suntem ca realizare a trecutului, prezentului și viitorului AUM. În hindușii de est numesc Trinitatea Brahma, Visn și Siva; iar în Apus Fiul Tată și Duhul Sfânt. Conceptul este același.
A provine de la Alfa (Tatăl nostru), inițiatorul, creatorul, Principiul, care este originea spiralelor conștiinței și ființei. Este puterea puterii. M-ul este OMul Omega (mama noastră), concluzia, Sfârșitul, unul cu Duhul Sfânt, care este integratorul și dezintegrarea a ceea ce nu are nicio formă. AUM. Astfel, polaritățile pozitive și negative ale ființei sunt pronunțate de Elohim în întregul cosmos pentru a susține lumile.
Între A și OM este cuprinsă toată imensitatea creației. Și U este centrul ei, este ceașca creației, te zguduie, Ființa reală, Cel Uns, Hristos, Buddha de Lumină; tu în manifestare universală, în manifestare individuală. AUM Trinitatea în unitate. Tu, partea centrală - capodopera - Unitatea dintre Unul și Cuvânt, fulcru și nexus.
Hristosul universal este puterea păstrării, concentrării și coeziunii identității voastre. Între imboldul Tatălui și întoarcerea Mamei, ești protejat de identitatea iubirii sale. AUM.
Bibliografie - „Știința cuvântului vorbit” Mark L. Profet - Elizabeth Clare Profet.
Transcris de Adnama, la 6 iulie 2011.
