Studiul (logo-urile) sufletului (psihicul)
Când studiați un concept atât de intangibil ca cel al lui Alma, devine necesar, pentru a-l face accesibil la înțelegerea practică, pentru a-l contrasta cu natura mai tangibil a ființei umane: personalitate.
Experiențele obiective (bune și rele) ale personalității sunt instrumentele pe care le avem pentru a aprofunda, prin observație-reflecție, în fundalul subiectiv al ceea ce este experimentat.
Fiecare expresie personală practicată, imaginată sau gândită, dacă este observată și analizată cu atenție din impersonalitate, arată reflectarea unui sens mai profund, adevăratul său „motiv de a fi”.
Tot ce strălucește nu este aur, dar există aur.
Care este Sufletul în raport cu Personalitatea?
Înțelegem că Sufletul este calitatea spirituală subiectivă care condiționează cele mai dense forțe expresive ale personalității.
„ Realitatea pe care o numim suflet este practic o expresie a trei tipuri de energie - viață, dragoste și inteligență . Natura triplă inferioară (personalitatea) a fost pregătită pentru primirea acestor trei energii, iar aspectul inteligenței este reflectat în minte, natura iubitoare în corpul emoțional al dorințelor și, principiul vieții în și prin corpul eteric sau vital. „*
În toate relațiile dintre „nou și vechi” există fricțiuni, crize, care sunt semnalul că această relație cere recunoaștere în conștiință și consecința reajustare vitală
Criza (triumful unei înfrângeri)
Înțelegem prin criză, (frustrare, impediment, exces, depresie, simptom, patologie, dificultate, dezamăgire, frică, inhibiție, ...), ca fiind condiția care neagă satisfacția personalității, dar că după obstrucția pe care aceasta o produce, este ocazie de a recunoaște Sufletul, energia superioară care cere, dacă nu cere, o prezență mai mare în Conștiință, care este managerul realității zilnice a personalității respective.
Nu ar trebui să ne gândim că criza este ceva sacru sau necesar, ci că este rezultatul firesc al unei relații duale și că este în domeniul experiențelor propuse de criză, unde conștiința poate recunoaște că este perspectiva Sufletul și nu perspectiva personală care poate unifica această dualitate.
„ Perioada de criză prezintă o problemă importantă pentru aspiranții avansați de astăzi, ceea ce evocă în consecință interesul psihiatrilor și psihologilor. În loc de a trata dificultatea ca un simptom al progresului, ca o indicație a unei etape relativ ridicate în scara evolutivă și un motiv de încurajat, este considerată o boală a minții și a personalității. În loc să o considerăm ca o condiție care merită să fie explicată și înțeleasă, deși nu implică o adevărată îngrijorare, încercăm să evităm dificultatea eliminând-o în loc să o rezolvăm, care, deși personalitatea poate fi ușurat temporar, munca sufletului este paralizată și întârziată. în timpul acelui ciclu de viață ”*
Criza este o condiție care obligă personalitatea la un act de umilință prin „umilire”. Un act (atitudine) care implică înțelegerea corectă care respinge ego-cristalizat și redescoperă bucuria (necondiționată) a Inimii.
Această Bucurie fără condiții, nu este o bucurie naivă, deoarece în spatele ei se află înțelegerea care generează durerea unei înfrângeri acceptate. Această Bucurie este demonstrația că personalitatea este receptivă la energia Sufletului. Cu alte cuvinte, Bucuria care exprimă personalitatea este reflectarea externă a responsabilității pe care ea (personalitatea) o exercită față de chemarea Sufletului.
A fi responsabil cu adevărul Sufletului este arătat ca bucurie.
Suflet - Conștiință - Personalitate
Sufletul Unic strălucește în partea superioară a acestei scheme cu propria sa lumină, dar principalul lucru este să îți concentrezi atenția asupra părții centrale a schemei, pentru că este în Conștiința unde se află partea din Sufletul Unic pe care am încorporat-o deja în cunoștințele noastre, în În acest moment conceptele Conștiința mea și Sufletul meu sunt sinonime.
Rolul conștiinței
Conștiința, în ființa umană, este „locul” în care sufletul este realizat.
În conștiința Alma este adevăratul sens și, cuvântul sau actul creator care îl exprimă. În ea se practică atenția, tăcerea, autoobservarea și, nivelul de identificare cu experiența. Ea este voința spre bine și tipul de acțiune care este generat, împreună, cu reflectarea rezultatului. În ea se află preocuparea și realizarea înțelegerii și, înțelegerea în sine, cu sensibilitatea și imaginația sa creatoare, ea este subiectul, precum și modalitatea de a o structura pentru a o înțelege și a o dezvolta.
Expansiune logică treptată
În conștiința Sufletului este posibilă cucerirea unui alt „loc” prin „locul” ocupat. Această expansiune este eșalonată sau logică, deoarece pentru a ajunge la un pas este necesar să avem piciorul în cel de mai jos, adică noua perspectivă este dobândită prin experiența prezentului care nu uită și nu fuge din trecut.
A uita să pornești din nou, căci psihologia Sufletului înseamnă a se repeta, o compulsie justificată într-o naivitate sau falsă inocență, este o atitudine egoistă care se impune. O altă problemă este nivelul de inconștiență al practicantului. Noul punct de vedere despre care vorbim aici trebuie să poată distila trecutul transformându-l într-un instrument de înțelegere care aduce o atitudine nouă.
Fără dualitate
În conștiința Sufletului, dualitatea internă și externă dispare. Nu există nicio intenție de a controla și / sau impune dorința personală în lumea exterioară, dar există o intuiție care confirmă (știe) că fiecare atitudine trebuie să țină cont de ansamblu ca unitate. Adică, cu același Știu că mă înțeleg pe mine înțeleg și eu împrejurimile mele, de aceea nu există nicio diferență, ci un punct de vedere sau o Cunoaștere care să includă ambele. În această atitudine se află regula de aur, exprimată în cuvintele Stăpânului ca „îți vei iubi fratele ca pe tine însuți”.
becisnicie
Conștiința sufletească constă în realizarea inofensivității, deoarece relația cu mediul înconjurător nu depinde de un ego-ego cu o dorință exclusivă și impulsul său de multe ori distructiv-orb, ci depinde de un sens incluziv, ceea ce sugerează o atitudine față de personalitate moderat în gândire, sentiment și vorbind-acționând. În această atitudine este principala caracteristică a serviciului corect.
serviciu
Serviciul este „instinctul” Sufletului, fiecare instinct este ceva firesc, iar conștiința Alma are ca logică principală să fie incluzivă, iar această logică, când personalitatea este receptivă la Suflet, este exprimată prin responsabilitate. Responsabilitatea și logica incluzivă în acest caz sunt sinonime.
Personalitatea, atunci când devine receptivă la înțelepciunea Sufletului și la liniștea sa primitoare, este inspirată pentru a-și arăta talentele, într-un mod altruist fericit și „cu Inima”, unde responsabilitatea sa (logica incluzivă) detectează că trebuie să facă acest lucru.
Să urci un pas înseamnă să strângi mâna cu cei care ne invită să urcăm, iar inima recunoscătoare răspunde oferind cealaltă mână celor care urmează.
David CM
* Paragrafele cu caractere italice sunt extrase din cartea „Psihologia esoterică II” de Alice Bailey-DK
Psihologia sufletului (conștiință - personalitate)
