Mesajul maestrului Lady Miriam: „Cuvintele se vindecă și cuvintele se distrug”. Canalizată de Fernanda Abundes

Așteptând în mod conștient la minte ...

Doar cu conștiință se poate saluta mintea, atunci când cineva este conștient de cuvântul care va ajunge la mintea ființei umane, se poate înțelege care va fi învățarea. Cuvintele vindecă și cuvintele distrug ; cuvintele au construit mari imperii, au construit religii, au construit orașe mari, au construit ființe umane; au lăsat în moștenirea istoriei care va fi precedentul a ceea ce astăzi se dovedește a fi realitatea lor.

Cuvântul poate vindeca emoțiile, dar poate crește și durerea; cuvântul vindecă atunci când este spus cu adevăr, când este spus pe baza realității, a realității a ceea ce există și a realității a ceea ce este bun.

Realitatea a ceea ce este bun este ceea ce ființele au nevoie, nu ceea ce vor să audă; Trăim într-o lume în care căutăm cuvinte care ne sunt bune, dar care nu sunt întotdeauna reale, ne dorim foarte rar să auzim ce suntem cu adevărat de frica de a înfrunta ceea ce nu ne avantajează și ceea ce nu ne place despre personalitatea noastră. Personalitatea noastră este fascinantă, dar devine și întuneric, personalitatea noastră este atractivă, dar devine și ceva ce nu vrem să știm. Când sosesc ființe care vorbesc despre realitatea noastră așa cum o văd, dintr-o dată mintea enervantă spune că „nu este adevărat”, pentru că numai ceea ce aduce beneficii vieții noastre, timpului și obiectului nostru de adevăr este adevărat.

Obiectul adevărului este doar o strategie a minții pentru a ușura calea; dar nu înseamnă că a fi cel mai ușor este calea corectă. Calea binelui este cea mai dificilă, calea binelui este cea care ne face să înțelegem că există anumite lucruri în noi care nu ar trebui să apară pe acea linie și că dacă le avem ascunse va fi mai ușor de continuat; dar dacă doriți să continuați pe calea binelui, trebuie să înțelegeți acele părți ascunse pentru a putea traversa calea. Calea răului este acea cale a minciunii care ne face să ne înșelăm pe noi înșine de realitatea ființelor și mai ales de ceea ce reprezentăm.

Nu putem schimba un timp care urmează un traseu uman, adică nu putem modifica un ciclu natural al vieții, ci doar ne înșelăm pe noi înșine. Nu putem modifica cursul natural al lucrurilor, deoarece lucrurile îndeplinesc o misiune, ele au o ședere concretă în viața noastră. A crede că sunt diferiți este doar să ne înșelăm. Nu este o strategie ușoară pentru noi, ci doar pentru a face realitatea mai complexă; ceva ce în final va trebui să depășim în orice fel și în vreun fel zdrobind mintea mai mult în modul decât ar fi putut fi bunăstare.

Calea răului este să consideri că lucrurile nu stau așa cum sunt și sunt doar așa cum atunci ar fi mai simple decât ele; dar, desigur, poate exista și bonitatea gândirii, desigur poate exista acea parte a de a avea o anumită credință în lucruri, o anumită certitudine a realității; dar nu ne păcălim pe noi înșine de ceea ce vom avea de făcut în final.

Cuvântul construiește în vindecarea a tot ceea ce vorbim cu adevărat cu sufletul. Sufletul vorbește de nenumărate ori doar în tristețe, când poate adânci ceea ce este cu adevărat. Doar în tristețe își iau cunoașterea timpului, doar în tristețe valorizează adesea ființele din viața lor, este și acolo când ființa umană vorbește cu puritate, când mintea vorbește conștient. Mintea este rar conștientă, deoarece este conștientă doar în acele momente nefericite și puțin valoroase în existența ei.

Cuvântul se poate vindeca atunci când este spus cu bunătate, cuvântul se poate construi atunci când vorbește cu realitatea. Dacă zi de zi cu cuvântul definești ce ești și ce vrei să obții, începi să construiești o realitate cu fapte. Cuvântul este un fapt când se spune, când se aude, când vibrează în gură. Cuvântul este un fapt când strigi la viață; cuvântul este un fapt când aerul, când acest vânt poate contempla acele valuri și să le ducă acolo unde trebuie să meargă. Dacă vorbești despre viață, existența ființelor răsună; dacă vorbiți cu cuvinte de vindecare, ei sar în corpul uman; Dacă vorbești cu cuvinte de bunătate față de umanitate, atunci liniștește-ți acea manta a minții, acel văl pe care îl ai în minte, astfel încât să nu poți vedea dincolo, doar ceea ce ai în fața ta.

Dacă vorbiți cu adevărat pentru umanitate, veți elibera acel văl; Dacă vorbiți cu un sentiment de echilibru pentru umanitate, veți putea schimba ceea ce este chiar considerat imposibil. Oportunitățile există zilnic, voințele sunt puține, realitățile chiar mai puține; dar există anumite ființe care continuă în luptă și că o vor face.

Însă cuvintele pot distruge și ele, la fel cum îndepărtează brusc voalul ființelor umane, ele devin și cele mai dense atunci când vorbesc doar despre catastrofă umanității, ele se otrăvesc în sensul a ceea ce ar putea fi ceva grozav. Cuvântul vindecă dacă este proactiv, cuvântul vindecă dacă provine din suflet; Cuvântul este mai mare dacă vorbești despre spiritul conștiinței, vorbind despre realitate așa cum este, transformând-o în ceea ce ar trebui să fie și acceptând-o pentru a o transforma.

Cuvântul se conformează dorinței, cuvântul se conformează misiunii și cuvântul este un fapt când poate fi pronunțat. Cine își pronunță numele cu entuziasm vorbește cu curaj despre viața sa; care își pronunță viața așa cum este, vorbește cu un simț al adevărului și al congruenței în ceea ce a făcut deja și în ceea ce încă nu a făcut. Cel care vorbește cu oarecare îndoială despre sufletul său, pentru că vrea să o cunoască este o ființă îndrăzneață, este o ființă curajoasă, dar mai ales atât de nobilă, deși a vrut să definească ceva mai mare nu poate, dar vrea să o facă.

Cel care vorbește despre viața lui așa cum este, în sine este curajos, este un fapt care va schimba ceea ce de multe ori ar dori să transforme. Cel care vorbește despre alții cu realitate, dar cu bunătate, poate transforma însăși viața celor pe care vrea să-i ajute doar cu cuvântul; cel care vorbește prost despre ceilalți se definește pe sine în lipsurile sale. Cine vorbește cu entuziasm de altul doar pentru că face bine fără să știe ce, este o ființă atât de transparentă încât nu are nevoie să știe ce se întâmplă în viața altora; sufletul lui este atât de fericit încât caută bunăstarea constantă a celor pe care ar dori să-i vadă așa cum și-ar dori să fie.

Vorbeste despre starea de bine a umanitatii fara a fi nevoie sa stii ce au nevoie altii pentru a-i putea vedea fericiti, mereu in echilibru cu cuvinte care se vindeca. Vindecă-i zvonurile acum în realitate pronunțând cuvintele de care au nevoie pentru a putea transforma ceea ce trăiesc astăzi și doresc să obțină în acest moment.

Cu cuvinte de congruență în viața noastră reală, pot să vă spun că construim despre ce doriți să vorbiți ... Fiecare dintre voi va gândi ce aveți nevoie acum și va fi o realitate. Tot atunci, după câteva secunde, va trebui să spună doar FACT IS.

Tot ceea ce sufletele tale au spus în bunătate pentru ceea ce au nevoie în realitate, fii sigur că prin întâlnirea noastră, ESTE ACUM.

Mesaj canalizat de Fernanda Abundes ( ) (Puebla, Mexic. 20 aprilie 2017)

Publicat de Geny Castell, editor al marii familii a hermandadblanca.org