Conferințe în Argentina Prima parte | Buenos Aires, 22 octombrie 1985
Aceasta este ultima mea conferință aici, în Buenos Aires, ultima în această perioadă, pot reveni din nou. Pe parcursul acestor conversații, am avut un interes specific foarte profund, simțit cu intensitate, să vă spun tot ce, în opinia mea, produce această respirație interioară în inima voastră. În tot acest timp în care am fost alături de mine, am avut un interes specific să vă vorbesc despre ceea ce, în opinia mea, constituie cheia suverană a Vieții: Libertatea autentică a omului și, pentru a vorbi despre Libertatea autentică a omului, trebuie să vorbim a Duhului omului și în tot acest timp am încercat, tu și eu, să aprofundăm acest sentiment imanent al Libertății care constituie cheia vieții, care constituie cheia evoluției în sine. Unul dintre semnificațiile cu adevărat transcendente pentru momentele prezente este acela de a afla cum și cum putem realiza Libertatea care constituie Duhul și cum acest Spirit se poate manifesta prin noi creând motivele acțiunii corecte, creând noi căi, căi noi. străini, unele căi care nu sunt scrise în cărți sau în cuvintele Sfinților și, cu toate acestea, sunt omniprezente, sunt aici, sunt acum, sunt în orice moment, triumfă din timp, triumfând din împrejurări, constituind Suflul care Cu toții trebuie să ducem într-o zi spre veșnic.
La noi există un fundal imanent de singularitate care rezistă să fie condiționat; condiția care constituie mediul înconjurător, tradiția, circumstanțele, împingerea a tot ceea ce vine din afara noastră, a constituit până acum o barieră insurmontabilă, a creat granițe, limitează extinderea spiritului nostru, de ce atunci Nu există acest spirit de observare profundă a faptelor și evenimentelor pe care noi înșine le-am creat? De ce să nu rezistăm într-un mod inteligent la evoluția faptelor neîncetate care gravitează asupra conștiinței produc confuzie sau este că am pierdut capacitatea de a fi noi înșine? Capacitatea de a fi, capacitatea de a trăi în noi, cu toată integritatea și cu toată frumusețea care constituie această ființă pe care o numim spirit. În tot acest timp, spiritul nostru a fost galvanizat de credință, de o conștiință a speranței în viitor, dar înțelegeți că nu poate exista viitor fără a trece prin prezent și trebuie să trăim pe deplin acest prezent, astfel încât viitorul să nu constituie un sămânță de frici sau așteptări zadarnice, încercând mereu să găsim acele puncte de confuzie, în care fără să ne dăm seama suntem cu toții implicați.
Viața este liberă, iar omul este liber, toți suntem liberi și această libertate autentică trebuie demonstrată, dacă dorim cu adevărat să urcăm prin aceste culme tăcute ale Eternului. Toate religiile, toate filozofiile și toate credințele din toate timpurile ne-au vorbit despre Dumnezeu, despre libertate, despre iubire și despre tot ceea ce constituie o sursă de speranță, cu toate acestea, au uitat că omul este liber și nu ea poate fi însărcinată cu prejudecăți sau atavisme, nici cu tradiții, oricât de glorioase aceste tradiții ar fi fost în trecut, deoarece Viața este reînnoită în mod neobosit în inimile noastre și, dacă acest lucru este adevărat, nu putem accepta tradiția ca un cod moral nici ca o impunere a mediului, ci ca ceva ce trebuie examinat foarte profund pentru a putea ajunge în această adâncime, acel germen viu care constituie acțiunea corectă și, pentru mine, există doar o condiție dreaptă în individ atunci când individul se simte liber, cu adevărat liber, dincolo de impunerea tradiției și circumstanțelor.
Suntem un spirit care se reînnoiește constant. Nimeni nu ne poate oferi ceea ce suntem și că numai noi ar trebui să cucerim. Nici tradiția, nici faptele din trecut, pe cât de glorioase ar fi fost, nici cât am studiat și nici câtă tradiție a fost lăsată la fel de înaltă, dacă nu este acceptată cu un spirit al libertății, nu va deveni o condiționare a acțiunea și, fiind așa, vom continua să fim sclavi în mod constant, fără putere de rezistență la acea forță vie a Vieții care arde în noi, care constituie stimulul suprem care trebuie să ne facă o adevărată ființă integrală și o speranță pentru viitorul omenirea. Deci, dacă știm că suntem liberi, dacă știm că între noi și Dumnezeu - Dumnezeul interior - nu există granițe, cu excepția celor pe care le acceptăm, de ce nu facem acest efort viu și sclipitor în prezent, care ar trebui să ne transforme viața într-un Sursa de inspirație? Sau de ce să acceptăm impunerea celorlalți, oricât de mari ar părea pentru noi, oricât de puternică și dinamică ar apărea voința lor de acțiune și cât de înalte sunt conceptele cu care încearcă să amortesc conștiința noastră? Dacă Viața suntem noi, dacă suntem Duhul și, prin urmare, suntem cu adevărat liberi, de ce să căutăm adevărul că suntem noi înșine în afara noastră? De ce să mergem la tradiție? De ce închinăm vestigiile unui trecut? De ce să ne supunem spiritului altora, fie prin credințe, religii, credință în strămoși? Sau am pierdut capacitatea de a decide liber acțiunea noastră creativă? De ce trebuie să depindem constant de ceilalți, indiferent de starea lor: religioasă, mistică, politică sau socială? De ce? Ma intreb si te intreb ... de ce?
Dacă Viața este liberă, dacă suntem viață, dacă suntem într-adevăr interesați să descoperim această Viață care suntem, dacă ne simțim liberi în interior, de ce să nu o dovedim extern? Stimulul acțiunii este Eu, I necondiționat, acest I intern, această moștenire supremă a Divinității, pe care nimeni nu o poate îndepărta de la noi, acest Spirit al Libertății care este în noi, care rupe neîncetat roata tradiției, care distruge toate granițele impuse de codurile uzate ale moralei necugetate. Dacă ajungem la acest punct de înțelegere, dacă suntem cu adevărat dispuși să ne simțim conduși de această respirație, de această credință supremă care mișcă toți munții, de ce să așteptăm mâine? De ce să nu o faci acum? De ce să nu ne eliberăm de toate impunerile de mediu, recunoscând imperiul imens pe care îl au asupra noastră? Acum avem marea ocazie, oportunitatea de înțelegere, care nu este oportunitatea moștenirilor istorice din trecut, care nu are nicio legătură cu tradițiile mistice, care nu are nicio legătură cu cei care, fără a fi instruiți, pentru că nu au încă au ajuns la Libertatea Supremă încearcă să-și impună credințele, idealurile, dogmele, preceptele lor, cu care viața noastră este pitică până a fi redusă la o sclavie din care trebuie să ne eliberăm constant dacă simțim cu adevărat această credință, această atracție naturală către lucruri care sunt dincolo de fenomenul circumstanțelor sau evoluția evenimentelor, sau ne putem separa sinele de evenimente? Sau credem că mediul este ceva ireal, creat de destin sau karma? Putem ajunge să înțelegem că suntem creatorii mediului, creatorii oricărei situații, de orice fel? Și, prin urmare, dacă suntem creatori, dacă suntem convinși că suntem arhitecții societății, de ce Ce să nu începem chiar acum pentru a lupta împotriva impedimentelor care împiedică această libertate?
Mă refer la Libertatea Supremă, acea Libertate atât de rafinată, dar profundă, care rupe cătușele oricărei opresiuni externe, care vibrează dincolo de conceptele arhaice pe care le păstrăm în inimă. Adevărul suntem noi și nu putem avea un concept al Libertății fără ca acesta să fie plin de Adevăr, iar acest Adevăr pe care îl producem, pe care îl generăm sub forma Libertății, trebuie să producă o situație de libertate în mediul din jurul nostru, nu depinde de ce ni s-a spus în trecut, deoarece, după cum știți, trecutul leagă mintea și inima, oricât de glorios a fost acest trecut; Acesta este primul mare avertisment, aceasta este Legea dreaptă pe care omul trebuie să o producă, cu majuscule, nu pe omul mic care se strecoară neputincios prin deșerturile uscate și aride ale Pământului. Putem produce împreună o schimbare radicală a evenimentelor timpului? Putem determina liniile principale ale evoluției viitorului? Putem trăi în această realitate mistică că suntem noi înșine?
Afirm că da. Dacă ne dăm seama că suntem legați, dacă înțelegem exact situația noastră, nu situația istorică și nici situația mistică care este scrisă în cărți, ci adoptând ca seninătate acțiunea noastră observarea senină, profundă și constantă a evenimentelor din timp, pentru ca aceste evenimente să producă roade ale Libertății, o libertate care încearcă în mod constant să îi înlăture pe cei care nu au înțeles. Trebuie să fim deasupra conceptelor, tradițiilor arhaice, a tot ceea ce ne-a ajutat să ajungem aici, pentru a putea produce un om nou, astfel încât fiecare dintre noi să devină un martor al Luminii și un slujitor al Planificați-vă aici pe Pământ, pentru a determina în sfârșit o societate mai dreaptă, mai liberă și mai umană. Dacă da, nu mai putem aștepta nimic de la viitor, totul este promisiuni vagi; atunci trebuie să trăiești foarte profund aici și acum, nu așteptați mâine, deoarece mâine nu există, dacă nu există un prezent roditor și cu adevărat inspirator, plin de pace, libertate și echilibru. Nu mi-ar plăcea să vă obosesc mai mult cu această mică introducere. Știu că mulți dintre voi vor dori să-mi puneți o întrebare. O întrebare este întotdeauna o întrebare la timp și dacă întrebarea este inteligentă, răspunsul va fi inteligent. Aștept cu multă afecțiune la întrebările voastre, observând totuși că limbajul meu este foarte liber pentru că nu m-am pliat niciodată de conformitate, pentru că am încercat întotdeauna să fiu eu însumi în rafinata libertate a spiritului. Lasă-mă să fiu liber în răspunsurile mele. Va multumesc mult
