Primit de Montserrat Alemany 7-01-2012

Vorbești de unire și te vedem separați din ce în ce mai mult, fiecare crede că el are adevărul fără să fie conștient că toată lumea, toată lumea, are adevărul tău, noi spunem că ai, dar nu ești acel adevăr.

Locurile în care locuiești sunt vehicule pentru a interacționa la nivel fizic, deoarece nu ai atins încă o vibrație suficientă, astfel încât acest lucru nu este necesar.

Vă sugerăm o reflecție profundă cu voi înșivă: Ce aduc ca o entitate ușoară întregii unități?

Dacă sunteți sincer în răspunsurile dvs., veți ști că în acest moment, spiritul spiritual și atașamentele materiale sunt încă prezente în voi.

Voi sunteți toți frați, toți sunteți purtători de lumină, pentru că atunci acea luptă, acea rivalitate, de ce creați distanță?

Dragi copii, vă rugăm să vă alăturați și să vă alăturați forțele pentru a vă ajuta reciproc.

Nu există mai multă lumină într-un loc sau altul, dacă credeți că dacă aveți încredere și vă lăsați să curgă, veți simți că totul este corect dacă se face din inimă, pentru că și astăzi simțim că mintea ta umană interferează prea mult cu deciziile tale.

Toată lumea este pe drum

Fiecare este în vibrația sa.

Nu mai credeți că ceea ce faceți este cel mai bun și drept în detrimentul a ceea ce fac frații voștri.

Modul de viață, hrănirea, locul în care trăiești este al tău, așa cum este sufletul tău și Ființa ta care sunt unice, atunci de ce să impui ceva?

Mama / Tatăl își iubește toți copiii în mod egal și așteaptă cu nerăbdare ziua în care fiecare dintre ei își iubește frații mai presus de toate, fără a vedea doar diferența, ci dimpotrivă, știind că există această diferență de a iubi și mai mult. Din compasiune și înțelegere.

Bucuria întâlnirii este aproape.

Simțiți cum energia vă mișcă să vă conectați de la Ființă chiar și la distanța fizică, pentru că o doriți sau nu sunteți conectat de acel fir invizibil la ochii umani care este făcută de lumină și unește inima cu inima.

Cu dragoste infinită

Mamă.

Fii pe drum (reflecție personală) După ani de muncă și de a studia ceea ce noi numim lume spirituală, adevărul este că am găsit întotdeauna extraoya oarecum amuzant timpul că lumea spirituală De ce mă întreb ce numim lumea spirituală? Nu este tot ceea ce trăim în fiecare zi spirituală? A trăi în sine este, pentru că atunci această separare între oamenii spirituali și oamenii care nu sunt, este foarte deranjantă pentru mine. Când începem să ne trezim (un alt cuvânt care, de asemenea, mă face să râd) pare o descoperire, să simt energia, să văd culorile, în aura celorlalți, să știți dacă cineva este bine sau se simte rău chiar și fără să o știe și atât de multe lucruri deja doar în planul simțului fizic, nu mai vorbesc de meditații, yoga sau orice practică energetică pe care o facem, totul este nou și ne face să ne simțim especial Odată cu trecerea anilor ne dăm seama că totul este normal pentru că suntem cu toții ființe spirituale. Copiii o trăiesc firesc, noi eram așa. Așa cum spunea iubitul meu maestru Panchito, trebuie să retrăieți calea parcursă sau, ceea ce este același, să dezvăluiți tot ce a învățat pentru a reveni la origine pentru a fi ca un copil să lase mintea deoparte pentru a se bucura de tot cu iluzia unui copil, a fi din nou o placă goală în care poți scrie fiecare moment din inimă. Când am fost în „circuit” de ceva timp, ne dăm seama că ceea ce este atât de special încât am simțit la început și nici nu l-am observat pentru că l-am integrat și atunci ni se pare că nu facem nimic, este acel moment, dacă suntem sinceri când suntem depășiți ceea ce numim noaptea întunecată, acel moment în care nimic nu ni se pare suficient și credem că Dumnezeul / zeița noastră ne-a abandonat, ne simțim singuri și neputincioși, tristețe, reticență, un întreg grup de sentimente și senzații sunt înrădăcinate în corpul nostru, Unii dintre noi ne întrebăm de ce ni se întâmplă acest lucru, ne întrebăm dacă merită urmărit și, în multe ocazii, începe o rundă de consultări și întrebări exterioare. Căutăm ghiduri, gururi, căutăm tot felul de documentare, cărți, tehnici și terapii ... Dar nimic nu umple acest gol, sentimentul că nimic nu merită. Dacă avem noroc și știm să ascultăm, vine un moment în care Ființa noastră și ghizii noștri ne amintesc de semnificația a tot ceea ce s-a întâmplat și, încetul cu încetul, reapare nădejdea, iluzia și bucuria. Cred sincer că toți trecem prin una sau mai multe nopți întunecate, dar de fiecare dată când renaștem, dacă renaștem cu fiecare moarte a unei părți din noi, a ego-ului nostru, renaștem mai puternic și mai curat, mai mulți copii. De fiecare dată când renaștem, ne dăm seama de mica importanță a titlului de persoană care se află pe calea spirituală, pentru că fiecare este, fiecare în felul său. Toți cădem și ne ridicăm, plângem cu toții, râdem toți, TOTI. De fiecare dată devenim mai conștienți de relativitatea a ceea ce ni se întâmplă și o integrăm și trăim din alt punct, din inimă, integrând Ființa multidimensională care suntem și îi vedem pe ceilalți ca fiind egali. De ani de zile am întâlnit oameni care își caută calea, răspunsul meu a fost întotdeauna același ”pentru că îți cauți calea dacă ești deja acolo” Și așa căutăm ceea ce facem deja, ne plimbăm și ne retragem cădem și nu ne ridicăm, uneori Am găsit un obstacol care pare insurmontabil, dar dacă ne liniștim, putem să ne ocolim și odată ce râdem, râdem cu voce tare de ceea ce am fost blocați, pentru că, odată ce am trecut, pare dificil și asta ne dă putere să continuăm până la următorul obstacol ceea ce ne este mai ușor de fiecare dată. O altă întrebare pe care cel puțin am învățat-o este să lăsăm trecutul sau trecutul în urmă, energiile divine care ne însoțesc de ceva timp, ne sfătuiesc să nu privim înapoi, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este de acum înainte ce pot face. Asta ne aduce să știm că am făcut ceva oribil într-o altă viață sau că nu ne-am comportat așa cum ar trebui la un moment dat în această viață, ceea ce a fost deja făcut, făcut este, dar acum avem oportunitatea de a schimba o atitudine oarecare gândire, o anumită acțiune, Oricare ar fi, acum putem fi oameni mai buni, oameni mai buni. Privind cu entuziasm, schimbând tot ceea ce vrem să schimbăm de la noi înșine și înaintând pe calea în care ne aflăm, fără să privim înapoi sau în părți, deoarece fiecare își urmează propriul drum cu darurile și aptitudinile pe care le-a adus cu suflet nemuritor, fiecare este diferit, iar provocarea - cred eu - este să cunoaștem FIE acel suflet și nu altul. 20-12-2011