Introducere în Cinci Buddha Dhyani și Mandala Sa
Pentru inițiat, mandala celor Cinci Dhyani Buddha este, în același timp, o diagramă cosmică a lumii și a ei înșiși. Este un instrument de creștere spirituală și experiență mistică - o hartă pentru iluminare, animată cu posibilități divine.
Cei cinci Buddha Dhyani: Ghiduri pentru transformarea spirituală 
Numele celor cinci Dhyani Buddha sunt: Vairochana, Akshobhya, Ratnasambhava, Amitabha și Amoghasiddhi. Buddhistii tibetani cred că Adi-Buddha, cea mai înaltă și cea mai înaltă ființă, i-a creat pe Buddha Dhyani prin puterile sale meditative.
Cei cinci Dhyani Buddha sunt Buddha cerești, pe care îi vizualizăm în timpul meditației. Cuvântul Dhyani este derivat din sanscrita dhyana, care înseamnă „meditație”. Buddhale Dhyani se mai numesc Jinas („Victorios” sau „Cuceritori”). Nu sunt figuri istorice, cum ar fi Buddha Gautama, ci ființe transcendente care simbolizează principiile divine sau forțele divine universale. Buddhale Dhyani reprezintă diferite aspecte ale conștiinței luminate și sunt mari vindecători ai minții și sufletului. Ele sunt ghidurile noastre pentru transformarea spirituală.
În mod tradițional, fiecare Buddha Dhyani este asociat cu anumite atribute și simboluri. Fiecare întruchipează una dintre cele cinci înțelepciuni, care, ca antidoturi, contracarează cele cinci otrăvuri mortale, care prezintă un pericol maxim pentru progresul spiritual al omului și îl țin legat de existența lumească. Budiștii învață că Buddha Dhyani poate transmuta cele cinci otrăvuri cu înțelepciunile lor transcendente. Cartea tibetană a morților recomandă devotatului să mediteze asupra celor cinci Buddha Dhyani, astfel încât înțelepciunea sa să înlocuiască forțele negative, ceea ce i-a permis să se stabilească pe sine.
Fiecare Buddha stăpânește una dintre direcțiile spațiului (punctele cardinale) și una dintre tărâmurile cosmice ale eterului, apei, pământului, focului și aerului. Buddha Dhyani personifică, de asemenea, cele cinci skandhas, sau componente care alcătuiesc existența cosmică, precum și personalitatea umană. Aceste componente sunt: conștiința, forma, sentimentul, percepția și voința.
În plus, fiecare Dhyani Buddha este asociat cu o culoare specifică, o mudră (gestul mâinii), un animal simbolic care își ține tronul, un simbol sacru și o bija (silaba de sămânță). Bija reprezintă esența lui Dhyani Buddha. O puteți folosi cu silaba sacră Om și numele lui Buddha pentru a crea o mantră.
O mantră este definită ca o serie de silabe mistice care are o semnificație ezoterică. În hinduism și budism, discipolii recită mantre pentru a evoca puterea și prezența unei ființe divine. În unele tradiții, devotii folosesc mantrele în meditație pentru a deveni una cu zeitatea pe care o invocă.
„Repetând mantra și asumând mudra oricărui Buddha”, scrie călugărul și instructorul budist Sangharakshita, „nu putem doar să corespundem sau să ne aliniem la ordinea particulară a realității pe care El o personifică, dar poate fi și imbuibat cu putere transcendentală.1
Mandalas: Hărți pentru unirea mistică
Buddhistii reprezintă adesea Buddha Dhyani într-o mandala. Mandala este un cuvânt sanscrit care înseamnă „cerc”, tradus în textele tibetane ca „centru” sau „ceea ce înconjoară.” Unii spun că cuvântul este derivat din manda, care înseamnă „esență”. Mandala este un cerc care denotă integritate, totalitate și perfecțiunea Buddhahood.
Mandala este, de asemenea, un „cerc de prieteni” - o întâlnire a lui Buddha. În mod tradițional, mandalele sunt pictate pe thangkas (tablouri pe suluri încadrate în mătase); desenat cu nisip colorat; reprezentat de grămezi de orez; sau construite în trei dimensiuni, deseori în metal topit.
Un Buddha Dhyani este plasat în centru, precum și în fiecare dintre punctele cardinale ale mandalei. Mandalele au fost făcute inițial pe pământ, în fața meditatorului și, prin urmare, orientate spre persoana care le-a contemplat. Cel mai apropiat punct al privitorului, în partea de jos a mandalei, este estul. Mandala continuă în sensul acelor de ceasornic, urmând cursul soarelui, cu sudul la stânga privitorului, vestul în vârf, iar nordul la dreapta.
Lama Anagarika Govinda, unul dintre primii interpreți ai budismului tibetan pentru Occident, explică: `` În același mod în care soarele răsare în est și astfel începe ziua, practicantul intră în mandala prin ușa de est, ușa din fața locului unde stă.
Mandala este un spațiu sacru, consacrat, în care nu există obstacole, impurități sau influențe distractive. Budiștii îl folosesc ca ajutor în meditație și vizualizare. Toate mandalas, scrie tibet logo Detlef Lauf, își au originea în silabele semințelor, sau bija-mantre, ale zeităților. În timpul meditației asupra acestor mantre, se desfășoară o radiație elementară de lumină, de unde provine imaginea Buddha.
Mandalele sunt bogate în simbolism. Seria de cercuri de la periferia unei mandale simbolizează protecția împotriva influențelor externe. Cercul de flăcări mai departe înseamnă cunoașterea care distruge ignoranța sau simbolizează lumea fenomenală pe care devotatul o abandonează la intrarea în mandala. Flăcările pot reprezenta și Muntele Focului care interzice primirea misterelor de la cei neinițiați. Inelul de petale de lotus din cercul de foc înseamnă lumea spirituală, renașterea spirituală, deschiderea vederii spirituale sau puritatea inimii care este necesară pentru o meditație n eficiente.
Partea centrală a unei mandale (indicată de pătratul din interiorul cercului), reprezintă un palat sau templu cu patru uși, câte una în fiecare punct cardinal. În afara zidurilor palatului, mandalele prezintă adesea simboluri benefice și victorioase. Aceste opt simboluri comemorează darurile pe care Gautama Buddha le-a primit după ce a obținut iluminarea. Acestea sunt: parazișul prețios, steagul victoriei, roata de aur a Învățăturii, conșorul de scoici albe, doi pești de aur, nodul eternității, vaza marilor comori și floare de lotus Budistii cred ca aceste simboluri aduc noroc.
Cele patru uși ale palatului conduc către cercul cel mai interior, miezul mandalei. Mandalele apar ca cercuri în jurul unui centru sacru, scriu autorii Blanche Olschak și Geshe Thupten Wangyal. Descrierile acestea sunt planul de amplasare a vizionarilor cerești purpurii, în centrul cărora se manifestă puterea sacră care va fi invocată. Mandala completă este o fortăreață construită în jurul acelei forțe de bază.4. În meditația sa, discipolul se învârte în jurul centrării în centrul mandalei, până când poate în cele din urmă integrați-vă în acel nucleu puternic.
Discipolul folosește mandala pentru a-și găsi elementele în sine. „De îndată ce intră în mandala”, scrie istoricul religios Mircea Eliade, „se găsește într-un spațiu sacru, din timp; zeii au „coborât” deja în ... insigna. O serie de meditații pentru care ucenicul a fost pregătit înainte, îl ajută să găsească zeii în propria sa inimă. Într-o singură viziune, îi vede pe toți apărând și plecând din inima sa, umplând spațiul cosmic, apoi fiind reabsorbiți în el ... Dar, intrând mental în mandala, yoghinul se apropie de propriul său „centru” ... Yogiul, începând din acest „suport” iconografic, puteți găsi mandala în propriul corp. ”5
Astfel, cu toată simbolismul său, mandala nu este doar o imagine externă a puterii cerești. Budistii cred ca o mandala este receptacul fortei sacre pe care o reprezinta. Scopul ei și scopul fiecăreia dintre aceste imagini simbolice este de a ajuta meditatorul să înțeleagă puterea divină din el însuși și să-și atingă propria perfecțiune interioară.
„Întreaga mandală externă este un model al acelui model spiritual pe care individul care meditează îl vede în sine și trebuie să se străduiască să experimenteze în propria conștiință”, spune Lauf. „Buddha [Dhyani] sunt considerate ființe a căror activitate se manifestă prin omul însuși. Mandala devine apoi un plan cosmic, în care omul și lumea sunt ordonate și structurate într-un mod similar ... Buddhale meditative își dezvoltă activitatea benefică, numai în măsura în care inițiatul știe să recunoască și să atingă acele caracteristici. și forțe simbolice din el însuși. ”6
După cum explică renumitul orientalist Giuseppe Tucci: „Cei cinci Budhi nu rămân ca forme divine îndepărtate în cerurile îndepărtate, ci coboară la noi. Eu sunt cosmosul și buda sunt în mine. În mine este lumina cosmică, o prezență misterioasă, deși este întunecată de eroare. Dar, cu toate acestea, aceste Cinci Buddha sunt în mine, sunt cele cinci componente ale personalității umane. ”7
Dalai Lama ne învață că: „Mandala, în general, înseamnă ceea ce extrage esența ... Înțelesul principal [al unei mandale] este să te înscrii în mandala și să extragei o esență, în sensul de a primi binecuvântare. Prin urmare, este un loc pentru a dobândi măreție. ”8
Pentru discipolul care știe să-l folosească, o mandală este, așadar, o hartă a pașilor progresivi pentru transformarea de sine și unirea mistică. Reprezintă creșterea sămânței Buddhahood în cadrul ei. „Meditatorul”, spune Lama Govinda: „el trebuie să se imagineze în centrul mandalei ca o întruchipare a figurii divine a Budeității perfecte”. Și această budism, spune el, „nu poate fi găsită decât în realizarea tuturor acelor calități care, luate împreună, formează bogăția mandalei” 9.
Arta sacră a Tibetului: Aducerea cerului pe pământ
Unele dintre cele mai notabile sculpturi ale celor cinci Dhyani Buddha au fost create de artiști tibetani, din secolul al XIII-lea și până la începutul secolului al XV-lea. Deoarece Buddhale Dhyani sunt ființe cerești și non-istorice, ele sunt adesea reprezentate cu bijuterii și coroane, mai degrabă decât cu veșmintele simple ale unui Buddha.
Pentru tibetani, crearea unei opere de artă este un act religios. În fiecare etapă, artistul, călugărul sau lama, oferă anumite rugăciuni și ritualuri. Adesea pune în statui suluri de texte religioase, ofrande votive și mărgele. Când lucrarea este terminată, călugărul sau lama efectuează o ceremonie de consacrare.
Tibetanii folosesc arta ca o modalitate de a aduce cerul pe pământ și de a ridica omul din limitele sale pământești la un regat al păcii și al armoniei. Ei cred că statuia unui Buddha, de exemplu, este prezența vie a acelui Buddha, care devine una cu icoana sa.
Sculpturile tibetane ale lui Buddha Dhyani transmit atât eleganță, cât și putere. Aceasta este caracteristica, farmecul și misiunea unice a artei sacre tibetane. Realul se alătură transcendental. Harul și puritatea se îmbină cu vitalitatea și puterea. Detaliile atente și precizia se leagă de spontaneitate. Rezultatul este că dincolo și perfecțiunea regatelor iluminate ajunge cu o imediatitate care inspiră observatorul să realizeze propriul său potențial divin.
1. Bhikshu Sangharakshita, Un studiu al budismului, rev. Ed. (Boulder, Colo .: Shambhala cu Londra: Windhorse, 1980), p. 372.
2. Lama Anagarika Govinda, Insights of a Himalayan Pilgrim (Berkeley: Dharma Publishing, 1991), p. 128.
3. Detlef Ingo Lauf; Doctrine secrete ale cărților tibetane ale morților, trans. Graham Parkes (Boston: Shambhala, 1989), p. 105.
4. Blanche Christine Olschak și Geshe Thupten Wangyal, Arta mistică a Tibetului antic (Boston: Shambhala, 1987), p. 36.
5. Mircea Eliade, Yoga: Nemurirea și libertatea, ediția a II-a, trad. Willard R. Trask, Seria Bollingen, nr. 56 (1969; reimprimat, Princeton, NJ: Princeton University Press, 1970), p. 225.
6. Detlef Ingo Lauf, Tibet Art Sacred: The Heritage of Tantra (Berkeley: Shambala, 1976), pp. 120, 122, 123.
7. Giuseppe Tucci, Teoria și practica mandalei, trad. Alan Houghton Brodrick (1961; reimprimare, New York: Samuel Weiser, 1970), p. 51.
8. Al patrulea Dalai Lama Sfinția Sa Tenzin Gyatso, Bunătate, Claritate și Insight, ed. Jeffrey Hopkins și Elizabeth Napper (Ithaca, NY: Snow Lion Publications, 1984), p. 82.
9. Lama Anagarika Govinda, Fundațiile misticismului tibetan (1960; reimprimare, New York; Samuel Weiser, 1969), p. 181; Insights of a Himalayan Pilgrim, pag. 178.
Akshobhya, Buddha Dhyani
Akshobhya Buddha - Imobiliare
Numele Akshobhya înseamnă „imobil” sau „imperturbabil”. Înțelepciunea ca oglindă de Akshobhya reflectă toate lucrurile cu calm și fără critici, dezvăluind adevărata sa natură. Un text spune: „Așa cum cineva își vede propria imagine reflectată într-o oglindă, tot așa Dharmakaya este văzută în Oglinda Înțelepciunii”. Înțelepciunea ca oglindă este antidotul împotriva otrăvului ura și mânia.
În mandala celor Cinci Dhyani Buddha, Akshobhya este în general situat la est (care este situat în partea de jos), dar uneori este situat în centru. Culoarea sa este albastru. El guvernează elementul de apă și personifică componenta formularului. În unele sisteme este asociat cu skandha de conștiință. Tronul său de lotus este susținut de elefant, simbol al perseverenței și al forței.
Simbolul său este vajra, numită și sceptrul cu raze sau diamante. Vajra denotă iluminare, natura indestructibilă, adamantină a conștiinței pure sau esența Realității. În unele tradiții, vajra înseamnă unirea omului și a lui Buddha; un capăt al vajrei simbolizează regatul macrocosmic al lui Buddha, iar celălalt extrem regnul microcosmic al omului.
Akshobhya mudra este bhumisparsha mudra. Este gestul de a atinge pământul și denotă fermitate. (Degetele mâinii drepte ating pământul sau atârnați peste genunchiul drept cu palma întoarsă spre interior). Aceasta este mudra pe care Gautama Buddha a folosit-o pentru a chema pământul pentru a asista la dreptul său la iluminare, când a fost provocat de maleficul Mara.
Paradisul lui Akshobhya este Abhirati, Țara Marii Bucurări Extraordinare. Budistii cred ca oricine renaste acolo nu se poate intoarce la o stare de constiinta inferioara. Bija Akshobhya este Hum și mantra ei este Om Akshobhya Hum.
Vairochana, Buddha Dhyani
Vairochana Buddha - Radiant
Numele Vairochana înseamnă „Cel care este ca Soarele” sau „Radiantul”. Vairochana Buddha reprezintă integrarea sau originea Buddha Dhyani. Înțelepciunea Lui este Înțelepciunea lui Dharmadhatu. Dharmadhatu este Împărăția Adevărului, în care toate lucrurile există așa cum sunt.
Înțelepciunea Vairochana este de asemenea denumită Înțelepciunea Dharmakaya care pătrunde în Omni. Dharmakaya este Corpul Legii sau natura absolută a lui Buddha. Dharmakaya este termenul folosit pentru corpul cauzal, care este corpul primei cauze, corpul legii și corpul naturii lui Buddha.
Înțelepciunea transcendentă a Vairochana dezvăluie tărâmul realității supreme și depășește otrava ignoranței sau înșelăciunii. Înțelepciunea Lui este considerată drept originea sau suma totală a înțelepciunilor Buddha Dhyani.
În general, Vairochana este situat în centrul mandalelor din Buddha Dhyani. Conform unor texte, este situat la est. Culoarea sa este albă (sau albastră), simbolizând o conștiință pură. El guvernează asupra elementului ter și întruchipează skandha de conștiință. În unele sisteme, este asociat cu skandha-ul formei.
Simbolul său este dharmachakra, roata Învățăturii sau roata Legii. Roata înseamnă învățătura lui Buddha. Cele opt raze ale sale reprezintă Calea Noble Eightfold, pe care Gautama a dezvăluit-o în prima sa predică, după iluminarea sa. Tronul de lotus al Vairochana este susținut de leu, simbol al curajului, îndrăzneței și al unui spirit entuziast și în progres.
Vairochana mudra este mudra dharmachakra. Este gestul învățăturii, definit ca rotirea roții Legii. (Există multe variații ale acestui mudra. O modalitate folosită de tibetani este de a ține ambele mâini la nivelul inimii. Palma mâna dreaptă afară și mâna stângă. Se formează un cerc cu indexul și degetul mare al mâinii drepte și un al doilea cerc cu aceleași degete ale mâinii stângi. cercurile sunt atinse de vârfurile degetelor și indexurilor).
De vreme ce întruchipează înțelepciunea tuturor Buddha, bija lui Vairochana este sunetul universal al OM. Mantra lui este Om Vairochana Om.
