Interviu cu Ursula Lappas, autoarea cărții „Răsăritele conștiinței”, de Mari Carmen Martin Ruiz

Ursula Lappas s-a născut în Germania, unde este denumită chimie tehnică.

La douăzeci și doi de ani s-a mutat la Paris, de unde s-a mutat zece ani mai târziu în Spania.

În orașul Barcelona a fondat un editorial și ulterior a absolvit naturopatia, în timp ce și-a încheiat pregătirea în psihologie.

În prezent dirijează Centrul Praxis din Barcelona, ​​unde predă ateliere de creștere personală.

Povestește-mi puțin despre viața ta.

M-am născut în Germania într-o familie conservatoare, cu tradiții religioase foarte puternice, nu mai eram în comuniune cu ideile părinților mei și am simțit o mare nevoie de a mă îndepărta de influențele familiale care nu mi-au permis să mă dezvolt într-un mod în care mă simțeam.

După ce am terminat pregătirea tehnică în domeniul chimiei, am obținut un loc de muncă în laboratorul unei cunoscute companii germane, a cărei activitate de rutină a stins treptat entuziasmul pe care știința îl trezise în mine. Am decis să schimb peisajul vieții mele și am plecat la 22 de ani la Paris în căutarea altor orizonturi pentru a mă regăsi. După un timp m-am căsătorit și ani mai târziu m-am mutat cu cei trei copii ai mei la Valencia și apoi la Barcelona, ​​unde locuiesc astăzi.

Ce te-a determinat să scrii cartea?

După cum am explicat anterior, conduc un grup de creștere personală din 2003 la Centrul Praxis din Barcelona. Cu o ocazie, un student mi-a cerut să-mi copiez notițele care au servit drept bază pentru dezvoltarea diferitelor subiecte din ateliere. Am fost de acord, dar cu condiția să le dau o nouă formă în cadrul unei comenzi.

Această lucrare a durat trei ani și mi-a permis să intru din ce în ce mai adânc în subiect și să mă conectez cu o sursă de inspirație pe care până atunci o ignorasem.

Deci, proiectul inițial de fotocopiere a notelor a devenit, fără intenție, această lucrare prezentă.

Care a fost această sursă de inspirație?

În prolog, precizez că cartea se bazează pe experiență și nu pe o conjectură intelectuală. Deși mi-am abandonat brusc profesia, interesul pentru știință a rămas viu și m-a ajutat să găsesc răspunsuri la nenumărate întrebări legate de existența în general și de viața mea personală.

Cunoașterea și reflecția ne deosebesc de omul primitiv și ne fac cercetători și căutători să transformăm știința în conștiință și îndoielile de ignoranță în certitudine. Această certitudine a preluat și a devenit o cunoaștere înnăscută care poate fi numită inspirație.

Când sunt date condițiile interne și externe, această cunoaștere este consolidată de o gândire logică care nu necesită nicio explicație.

În cazul meu particular, mi-a permis să folosesc cuvinte care nu sunt în vocabularul meu și să fac și nenumărate corecții, până când cuvintele nu au fost în deplină armonie cu ideea inițială.

Adaptarea la alte limbi și culturi a reprezentat dificultăți pentru dvs.?

Deloc

Mișcarea de emigrare a oamenilor între țări și continente este un fenomen care se observă foarte mult în aceste perioade de schimbare; Îmbogățește foarte mult oamenii, culturile, idiosincraziile și alte diversități. Datorită acestei mișcări, o parte a populației mondiale începe să pună la îndoială valorile culturale ale țărilor lor, care sunt uneori înrădăcinate rigid în tradițiile lor.

Coexistența strânsă de ani de zile cu limba, cultura și civilizația țărilor în care am avut privilegiul de a trăi, a lăsat, fără îndoială, amprenta asupra mea și a propriei mele culturi și credințe.

Pe ce se bazează când vorbește despre epoca lemuriană, atlanteană și ariană?

În menționarea lemurienilor, mă refer la omul primitiv care în Vechiul Testament se numește Adam. Întrucât abordarea rosicruciană a începuturilor umanității pare foarte rezonabilă și credibilă, am urmat această linie, la fel cum alți autori aleg teorii și nume care se bazează pe religii, mitologii sau tendințe științifice diferite. Învățătura teozofică a rosicrucienilor își are rădăcina în creștinismul timpuriu, ceea ce garantează într-un fel puritatea mesajelor sale care redobândesc o importanță din ce în ce mai mare în momentul actual datorită nevoii omului de a recupera valorile morale bazate pe iubire.

În ceea ce privește atlantii, istoria faraonilor din Egipt este legată de ultima perioadă a civilizației atlantene, în timp ce rasa ariană se pierde în era actuală. Când vorbesc despre rasa ariană, mă refer la o civilizație străveche și nu la conceptul pe care un anumit personaj terestru și istoric l-a folosit pentru comoditatea lor. Cele trei mari civilizații menționate au trebuit să treacă printr-un proces evolutiv lent care a permis divinizarea naturii, a cărei expresie maximă este ființa umană.

Ce legătură are fizica cuantică cu spiritualitatea?

Când oamenii de știință menționează fizica cuantică și teologii vorbesc despre Dumnezeu, amândoi se referă la același lucru. În capitolele I și IV, care tratează geneza și energiile noi, explic modul în care Spiritul își asigură prezența în natură pentru a ilumina materia din interior. În acest proces, ființa umană joacă un rol principal. Prin natura sa reală, omul este strâns legat de electroni, ceea ce îi permite să transforme Pământul într-o planetă sacră și el însuși într-un Suprauman.

Și vindecarea cuantică?

Vindecarea cuantică constă în modificarea amintirilor cu transmitere genetică sau recent dobândite în viața curentă.

Acest proces de transformare se poate face prin afirmații, dialog celular și vizualizări, de asemenea, cu terapii energetice precum kinesiologie, crosanecral, acupunctură și homeopatie sau pur și simplu cu impunerea mâinilor. Lucrul important este credința pe care o plasăm în puterea noastră creatoare sau în capacitatea și onestitatea terapeutului omnidical. Toate sistemele de vindecare care se bazează pe aceste principii și intenție pură, acționează asupra inteligenței celulei.

Avem cu toții capacitatea de a crea?

Obiectivul principal al acestei cărți este tocmai demonstrarea relevanței ființei umane și a capacității sale înnăscute de a co-crea cu Spiritul pe care îl reprezintă pe Pământ și pe care, pe scurt, este. Din acest motiv, folosesc cuvântul co-crea. În timp ce am încercat să aduc acest concept mai aproape de cititori și de mine, văd de fiecare dată mai clar, în ce măsură ne negăm dreptul nostru de a crea.

Până când nu vom recunoaște natura noastră divină și nu vom acționa ca ființe spirituale, nu vom putea să ne transformăm singurătatea în pace interioară și fricile noastre în măreția stăpânilor care suntem cu toții, chiar și cei mai vii dintre oameni.

Când bărbații și femeile se iubesc pentru ceea ce sunt, vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, unii mai devreme, alții mai târziu. Aceasta este pilda fiului risipitor.

Autorul oferă apoi un exercițiu care ajută la reconectarea sinelui nostru pământesc cu Sinele Superior . Puteți găsi acest ghid în Capitolul VII împreună cu alții.

Exerciții.

reconectării

Când simțim că un fel de emoție ne domină, ne blochează și îngreunează orice coexistență, a venit momentul să ne observăm cu atenție și onestitate pentru a lumina această față sumbră, care, probabil, a fost mereu prezentă în noi, fără ca noi să fim conștienți de ea. După ce am localizat și recunoscut această emoție paralizantă, vom încerca să intrăm în contact profund cu noi înșine, fără a analiza, justifica sau judeca. Pur și simplu observăm. Pentru a ne ușura fricile, care se pot manifesta sub formă de nod, durere, tahicardie etc., ne concentrăm asupra modificării respirației. Amintiți-vă: fără eliberare emoțională și minte calmă, nu ne conectăm cu sinele nostru interior.

exercițiu

Cu fiecare inhalare, ne cufundăm mai adânc în corpul nostru fizic până ajungem în lumea microscopică a celulelor. Acordăm atenție limbajului celular al acestor microseres, întotdeauna dispuși să mențină organismul sănătos și în siguranță chiar și în situații adverse. Cu un sentiment de recunoștință față de ei, continuăm călătoria în interior. Intuiția noastră ne duce într-un loc ascuns în care Spiritul conviețuiește cu biologia în stare cuantică. În acest loc nu există frică sau boală, există doar pacea și iubirea lui Dumnezeu, care este iubirea pe care Sinele Superior o simte pentru noi. Am decis să transferăm această conștientizare

sănătate și bunăstare la întreaga economie a corpului, de la structurile organice, celulare, moleculare, la particulele subatomice care ne leagă de esența noastră cerească ... Să ne bucurăm de acest moment de reconectare cu inteligența, dragostea și sacralitatea Sinelui Superior ... Mulțumim pentru că sunt în viață și pentru participarea la aceste evenimente de mare relevanță în istoria omenirii.

http://centroterapiaspraxis.blogspot.com.es/2013/01/entrevista-ursula-lappas-autora-del.html

Interviu cu Ursula Lappas, autoarea cărții „Răsăritele conștiinței”, de Mari Carmen Martin Ruiz