Învățare: de la individualizare la inițiere.

A învăța, a învăța, a înțelege, a înțelege și toate derivatele verbului de a învăța să întreprindă înseamnă „a înțelege prin spirit”

Următorul articol arată calea procesului de învățare pe planeta Pământ, pentru a face trecerea de la a patra împărăție a naturii la a cincea.

Opera evoluției, făcând parte din determinarea Divinității de a exprima divinitatea prin formă, este neapărat sarcina revelației și, în ceea ce privește omul, această revelație este exprimată ca o creștere a evoluției a sufletului și în trei etape:

1. Individualizarea personalității.

2. Inițierea Eul.

3. Identificarea Monada.

Ce este individualizarea din punctul de vedere al dezvoltării psihologice a omului? Este centralizarea aspectului inferior al sufletului, inteligența creatoare, astfel încât acesta să poată fi exprimat prin formă. În timp va fi primul aspect al divinității care este exprimat. Este apariția manifestării calității specifice a îngerului solar prin însușirea unuia sau mai multor plicuri care constituie aspectul acestuia. Este impunerea inițială a unei energii aplicate și direcționate asupra acelui conglomerat triplu de forțe pe care îl numim forma naturii omului. Apoi, individul care merge spre o coordonare și expresie deplină apare pe scena vieții. Actorul apare și învață partea sa; Își face debutul și se pregătește pentru ziua expresiei depline a personalității. Sufletul pătrunde în acea formă densă și în planul inferior. Sinele începe să-și joace rolul, exprimându-se prin egoism, ceea ce duce în final la un altruism final. Entitatea separatistă începe astfel să se pregătească pentru realizarea grupului. El este un Dumnezeu care umblă pe pământ, voalat de forma carnală, natura dorinței și mintea fluidă. Momentan este o pradă a iluziei simțurilor și este înzestrată cu o mentalitate care în primul rând împiedică și închisoare și în sfârșit se dezlănțuie și eliberează.

S-a scris mult în Doctrina secretă și în Tratatul privind focul cosmic pe tema individualizării. Poate fi definit ca fiind procesul prin care se formează viața în cel de-al patrulea domeniu al naturii:

1. Individualizarea conștientă prin experimentarea vieții simțurilor.

2. Afirmarea individualității prin utilizarea minții discriminatoare.

3. sacrificiul final al acelei individualități în favoarea grupului.

În prezent, sarcina maselor este de a deveni conștienți de ei înșiși, iar aceștia dezvoltă acel spirit sau sentiment de integritate sau de împlinire personală, ceea ce va duce la o afirmare sporită de sine - prima trăsătură a divinității. În ciuda complicațiilor și consecințelor imediate în conștiința lumii și starea de a fi, toate acestea sunt corecte și bune. Prin urmare, este necesar să îndrumați imediat discipolii din toate națiunile și să-i antrenați pentru a duce o viață de aspirație adecvată, cu pregătirea lor consecință pentru inițiere. Părinții și profesorii inteligenți ai tinerilor ar trebui să își asume astăzi sarcina de a aduce în lumea activității acei indivizi conștienți care vor întreprinde munca de auto-afirmare în actualitatea. Psihologia maselor care acceptă informații fără discriminare, ascultând rapid și masiv limitările impuse libertății personale, fără înțelegerea corectă a motivelor care stau la baza și urmând orbește liderii, va ajunge la sfârșit doar atunci când recunoașterea individuală este încurajată în mod inteligent. de egoism și de afirmațiile individului care încearcă să-și exprime propriile idei. Una dintre ideile fundamentale care stau la baza comportamentului uman și individual constă în nevoia de pace și armonie, astfel încât omul să își poată dezvolta în mod specific propriul destin. Aceasta este credința fundamentală și profundă a umanității. Primele dovezi ale afirmării de sine emergente a masei de indivizi trebuie să fie purtate în această direcție, deoarece aceasta va constitui linia de rezistență cea mai mică. Apoi va urma eliminarea războiului și stabilirea acelor condiții de pace care vor oferi posibilitatea de a instrui și obține un progres cultural atent. Dictatorul este un individ care, în cadrul acestui proces, a dobândit cunoștințe și putere și este un exemplu al eficacității caracterului divin, când i se permite să acționeze ca produs al procesului evolutiv. Dictatorul exprimă multe dintre potențialele divine ale omului; cu toate acestea, unii vor fi un anacronism, deoarece atunci când majoritatea vor ajunge la stadiul conștiinței de sine și al puterii individuale și vor încerca să-și exprime pe deplin puterile, dictatorul va pierde din vedere afirmarea de sine a acelei majorități. În prezent el reprezintă obiectivul pentru sinele inferior, personalitatea.

Cu toate acestea, înainte ca mulți bărbați să devină autoafirmati fără niciun pericol, numărul celor care au depășit acea etapă și a celor care știu, predau și demonstrează, pentru a crește că mulți care constituie grupul inteligentului format din indivizi conștienți de sine, se pot identifica în mod discriminatoriu cu scopul grupului și pot cufunda identitățile lor separatiste în activitățile organizate și sinteza grupului. Aceasta este sarcina predominantă a Grupului Nou de Servere Mondiale, care ar trebui să fie acum aspirația discipolilor lumii. Această meserie de formare a persoanelor în scopul grupului trebuie să fie îndeplinită în trei moduri:

1. Pentru identificarea personală impusă cu grupul, prin experiența înțelegerii, serviciului și sacrificiului. Acest lucru poate foarte bine constitui un experiment util și auto-impus.

2. Pentru educarea maselor în principiile care stau la baza activității de grup și instruirea unei opinii publice iluminate cu privire la aceste concepte.

3. Pentru pregătirea majorității componentelor Noului grup de slujitori ai lumii pentru a realiza acea mare tranziție în conștiință, pe care o numim inițiere.

Ei bine, trecând la altceva, vreau să menționez că în această a doua parte, vom vorbi despre diferitele căi pe care trebuie să le ia un aspirant normal, pentru a ajunge la calea care duce la Inițiere.

Abandonăm abordarea istorică și intrăm într-o abordare de extindere a conștiinței, adică vom descrie în primul termen care este situația care prevalează la majoritatea solicitanților atunci când tocmai au început această cale; Vom fi așa cum puteți vedea, descriind realitatea conștiinței în care o ființă trăiește fără instruire sau pregătire spirituală. Pas cu pas, vom descrie diferitele recunoașteri pe care trebuie să le facă acest discipol aspirant prin studiul lui însuși, până când va veni să recunoască:

În primul rând: DRUMUL.

În al doilea rând: REALITATEA voastră internă.

În al treilea rând: NATURA MUNCII DE DEZVOLTAT PENTRU REALIZAREA INIȚIĂRII.

Aceasta este de fapt o descriere sistematică a expansiunii conștiinței. Aceasta va fi, de asemenea, în special o prezentare a efectelor cauzate de această extindere a conștiinței în mintea și viața unui individ.

Vom observa, de asemenea, modul în care viața fizică externă este modificată brusc, prin schimbările care au loc în conștiința ta mentală. Logic, vom veni să descriem de multe ori, procesul prin care mulți dintre voi au trecut și fiecare va ști să recunoască etapa în care se află.

De asemenea, vom căuta să pătrundem motivele ascunse ale monadei spirituale pentru a întreprinde această cale.

Vom înțelege programele de instruire pe care Ierarhia le-a propus pentru această umanitate și mecanismele ascunse pe care le folosesc Maeștrii, pentru a recunoaște când un individ este pregătit pentru un pas următor în procesul său de expansiune.

Vom dezvălui, de asemenea, câteva secrete care descriu perfect etapele prin care trece un individ în acea încercare continuă de a se descoperi pe sine.

Și în final, vom înțelege, ce provoacă aceste schimbări individuale în acea mare ființă numită neam uman.

Deși toate aceste aspecte au fost abordate în lucrările anterioare, este necesar să întreprindem acest nou efort pentru a putea completa în mintea omului actual, o nouă serie de linii de gândire care deschid o gamă infinită de posibilități, atât pentru a aborda oamenii la Ierarhie, pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să coboare și să se înmulțească în toată gloria ei, în împărăția oamenilor.

Îmi las cuvintele aici și vă invit să reflectați la fiecare dintre ele, pentru că constituie pentru voi toți dovada fără echivoc a conjuncției care are loc între mințile omenești și mintea Maestrilor.

APELĂ LA LUMEA SPIRITUALĂ

În primul rând, trebuie să recunoaștem că condiția care prevalează în rândul ființelor umane neînvățate în ceea ce privește ființa lor interioară, este exprimată în mod clar prin cuvântul „adormit”. Ființele umane adormesc în mod normal și lucrează printr-o personalitate, un vehicul despre care am discutat pe larg în alte comunicări.

Personalitatea este, pe de o parte, suma și conjuncția acelor aspecte pe care omul le-a dezvoltat pe măsură ce crește și se maturizează în timpul vieții sale fizice, iar pe de altă parte, impulsurile pe care le primește de la ființa sa spirituală și că într-o În principiu, ele rămân active, dar mai devreme sau mai târziu vor cădea letargice forței de personalitate activă, dinamică și puternică, cu alte cuvinte, ființa umană pe măsură ce acumulează experiențe și cunoștințe despre lumea din jurul său, învață să-și fixeze toată atenția. și energia lui în impulsurile pe care le primește de la cele cinci simțuri ale sale din lumea exterioară; aceste impulsuri tace treptat vocea interioară care îl determină să urmeze aceasta sau acea cale. În cadrul învățării care vine din lumea exterioară, există și aspectele personalității pe care rudele, prietenii și ceea ce învață acum prin intermediul mass-media, televiziunii, revistelor etc. În felul acesta, personalitatea lui este modelată ca o replică mai mult sau mai puțin exactă, din tot ceea ce simte simțurile sale din exterior. El tinde să copieze, deoarece acesta este practic mecanismul prin care cineva lucrează în univers: „Așa cum este mai sus este mai jos”. "Cum este înăuntru, este afară."

Lumea exterioară, aducând o nouă ființă în viață, o aduce și o reproduce exact așa cum sunt restul ființelor umane, adică umanitatea aduce mai multe ființe în lume și le reproduce așa cum este, după tiparele care prevalează în fiecare epocă a umanității; Cu toate acestea, impulsurile interne care provin din ființa spirituală sunt cele care provoacă schimbări treptate în această umanitate.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar ca ființele umane să asculte, să audă, să acorde atenție chemării ființei interioare. Așa se face că, încetul cu încetul, unii indivizi care au reușit să-și surprindă realitatea interioară și chemarea spiritului, iau un anumit curs de acțiune, aleg o anumită cale în calea lor și modifică conștiința colectivă și conduc umanitatea în ansamblu., să continue înaintarea pe calea pe care Tatăl a marcat-o de la începutul creației sale.
Ei bine, ființele umane din închisoarea lor de personalitate, care nu este altceva decât rodul mirajului, al Maya, încep să capteze unele impulsuri din ființa lor interioară care îi determină să se întrebe dacă viața pe care o conduc este singura posibil sau fezabil de a trăi în acest plan fizic.

Atunci când ființa umană începe o căutare a ceva ce el simte superior, este acolo unde ființa spirituală și-a început activitatea și a reușit să distrugă o parte din pânza Maya care înconjoară ființele umane. Ființele umane apar atunci anumite preocupări în cadrul personalității individului; personalitatea, pe de altă parte, caută să tace imediat acele preocupări, întărind pânza care înconjoară ființa interioară; mintea caută să facă toate lucrurile care înconjoară viața acelei ființe congruente, în timp ce ființa interioară spirituală caută să se trezească în acel vehicul al personalității, dorința de a atinge niveluri mai înalte ale existenței.

În acest conflict, karma sau dama a persoanei, mai devreme sau mai târziu, îl împing să realizeze un prim contact cu învățăturile spiritului; Astfel se naște ceea ce numim primul apel.

În acel prim apel, multe ființe răspund, dar multe altele îl ignoră; Este primul contact cu filozofia spirituală, primul contact care permite individului să înțeleagă că există alte dimensiuni ale cunoașterii, alte posibilități de existență, noi orizonturi în care își pot direcționa viața și pot participa într-un mod diferit.

Acea primă chemare este atent pregătită de conștiința spirituală a tuturor ființelor umane; Uneori, apelul este dat după o perioadă de criză în care individul a suferit o anumită dezamăgire; Ceva problemă, ceva care i-a permis să-și îndrepte atenția asupra ființei sale interioare și să se întrebe: de ce li se întâmplă aceste lucruri?

Am spus de alte ori că problemele din viața de zi cu zi, în funcție de gradul de severitate, îl obligă pe elev să-și atragă atenția, din lumea exterioară în care se află în mod normal, spre lumea lor interioară; pune la îndoială viața ta, întreabă-te dacă asta îți dorești tot restul vieții sau întreabă-te de ce tocmai asta sau asta se întâmplă cu el. În acel moment în care atenția dvs. este centrată asupra dvs., primul apel este deseori dat. Contactul cu această lume spirituală într-un moment de criză și, în multe ocazii, individul este mai predispus să acționeze favorabil în fața acestui apel și să participe la ea; alteori este contraproductiv, individul departe de a urma apelul, se dăruiește cu nerăbdare să se autodistrugă.

Întrucât ființele umane sunt formate dintr-o gamă infinită de aspecte psihologice, cu greu se poate prezice reacția care va apărea la acest sau acel stimul extern; De aceea, conștiința ființei spirituale care locuiește în interiorul personalității trebuie să studieze cu atenție posibilele implicații ale primului contact.

Alteori, primul contact vine din copilărie, iar scopul nu este de a prezenta individului cu opțiuni diferite în evoluția lor, ci de a semăna în mintea lor semințele care vor germina mai devreme sau mai târziu, întărindu-și convingerea fermă de a dori să-și îndrepte viața sau să o regie prin Calea spirituală

Copiii, pentru că sunt în proces de formare a personalității lor, atunci când sunt educați în filozofia spirituală, iau conceptele abstracte ale spiritului într-un mod mai natural și le încorporează în viața lor într-un mod atât de deplin încât ele constituie, mai devreme sau mai târziu, sămânța noii societăți care va guverna destinele umanității; de unde și comoditatea copiilor de a fi insuflate în concepte spirituale încă de la o vârstă fragedă.

Când este un adult care își stabilește brusc primul apel sau primul contact, suferă o ciocnire de conștiință; cadrul său de referință prin care a trecut toată viața începe să aibă o criză, deoarece credea că a inventariat tot ce a existat și totuși a lăsat în afara conceptelor spirituale. Cadrul de conștiință în care se deplasase este deodată destabilizat de noua învățătură la care participă.

La nivel de energie, ceea ce se întâmplă cu ființa este că atunci când asculți aceste concepte noi, mintea ta începe să lucreze cu o activitate neobișnuită, încercând să stimuleze unele amintiri, unele fapte pierdute în experiența individului și care pot consolida sau refuza concepte noi pe care le încorporați în minte; Acest lucru face ca energiile corpului mental să funcționeze rapid și să înceapă să stimuleze chakrele.

De fiecare dată când individul acceptă o idee care este nouă pentru el, corpul mental reacționează automat prin accelerarea energiilor sale și stimularea contactelor spirituale; din aceasta provin unele beneficii care pot determina dacă ființa se dăruiește pe deplin acestei învățături sau că o respinge complet și nu vrea să știe despre ea. Uneori și, din fericire, constituie majoritatea ori, ființa umană încorporează în inventarul său mental noile concepte și nu întreprinde nicio acțiune.

În general, dacă individul nu are o energie curată și este umplut cu alte defecte astrale, noile energii nu vor fi suficient de puternice pentru a-l forța să ia o acțiune permanentă, dar individul va fi implicat într-un fel de balansare spirituală.

Ocazional, predarea este foarte interesantă și el intră la școală, apoi trece prin perioade lungi de absență și se întoarce din nou și în acel leagăn, energiile sale schimbă polaritatea. Când este la școală, el gestionează polaritățile pozitive și când se află în viața sa normală, se ocupă de polarități negative, adică în mod didactic. Totuși, ceea ce se întâmplă este că atunci când intră în școală, energiile sale sunt de înaltă ordine și chakrele sale sunt reactivate, dar mai devreme sau mai târziu forțele astrale îl propulsează înapoi în viața de zi cu zi, dominând în general emoționalitatea pe care el Ele provoacă diferite aspecte din viața ta. În acest fel, este din nou înfășurat în pânza Maya și viața lui este închisă fără a da posibilitatea de a continua învățătură spirituală; Se simulează în fața ochilor noștri ca un mic licurici care se luminează brusc și apoi rămâne oprit.

Multe ființe își încep drumul în acest fel, intermitent, mergând și trăind, pornind și oprindu-se; dar mai devreme sau mai târziu, subtile se mișcă spre dens și energiile spiritului sunt suficient de puternice pentru a crea un decalaj mai mult sau mai puțin important în pânza Maya; în acest fel, individul simte nevoia și posedă puterea suficientă pentru a rămâne perioade lungi în cadrul învățăturii spiritului.

După aceea și când ființa este deja supusă unei învățături spirituale, poate apărea o gamă infinită de posibilități.

Pentru a explica procesul care are loc odată ce individul a intrat pe calea spirituală, ar trebui să studiem și caracteristicile pe care le au unele grupuri sau școli.

Deoarece nu este subiectul acestor politici să caracterizăm fiecare dintre diferitele grupuri, școli și învățături care există în prezent în umanitate, putem spune pe scurt:

Forța unui grup este determinată de natura contactului său cu lumea spirituală, de unitatea scopului său dintre diferiții membri ai grupului, de curățarea energiei cu care lucrează și de energia cu care lucrează și datorită magnetismului cu care a reușit să se dezvolte ca grup și nu la nivel individual.

În funcție de toate aceste aspecte, discipolii lor, membrii lor, vor fi mai mult sau mai puțin conectați la acel grup. În acest fel, influența pe care o exercită lumea asupra individului care învață, este decisivă pentru a ști dacă ființa va putea să-și spargă reteza particulară sau altfel forțele sale astrale îl vor învălui din nou. și-l cufundați în ceața maya și miraj.

Într-un grup în care o conștiință unificată lipsește din scop, magnetismul pe care-l deține un grup nu va fi suficient de puternic pentru a atrage oameni care doresc să găsească adevărul și să le păstreze mult timp.

Cu toate acestea, în aceste grupuri, sunt gestionate energii de ordin superior, care au reușit să creeze un nucleu de oameni care lucrează la nivelurile interne, care sunt canale ale energiilor superioare și care au reușit să se dezvolte un magnetism suficient de puternic pentru a reține suporturile firmei din școală, persoanele care intră în ea vor primi imediat beneficiile activate, astfel încât pânza maya lor să dispară într-un timp relativ scurt.

Termenii distrugerea maya personală înseamnă reevaluarea conceptelor în baza cărora a avut loc viața individului; disiparea problemelor, angoaselor, temerilor în care individul s-a scufundat având în vedere viața pe care o conducea, înseamnă reorientarea motivelor personale care l-au împins pe individ să urmărească acest lucru sau acela.

Este cunoscut faptul că prima schimbare care are loc la indivizi atunci când intră în școli spirituale, apare în acele aspecte care au constituit crize pentru ei înșiși, probleme vechi, temeri, vicii sau angoase care îi afectau frecvent ; Este în acele puncte în care se observă primele schimbări și motivul este simplu: Noile concepte spirituale și-au dezvăluit părerile, și-au reformat abordările asupra conștiinței și acum avem o ființă care învață să vadă viața într-un mod diferit .

Acestea sunt primele schimbări care au loc la ființele umane, atunci când acestea intră doar în filozofia spirituală care participă la primul apel.

Aici voi lăsa cuvintele pe care le trebuie să le studieze și să le revalorizeze experiențele. Ceea ce vom spune în continuare va avea de-a face cu comportamentul ființelor umane pe acea nouă cale pe care au început să o descrie.

PERSONALITATEA UMANĂ

A face față problemei personalității umane înseamnă a încerca să explic cauzele fundamentale ale mai mult de nouăzeci la sută din problemele care afectează umanitatea. Am putea umple multe cărți pentru a explica procesele complicate care se desfășoară în cadrul personalității umane, de fapt, există mii dintre ele care se ocupă de această problemă, prin urmare, nu este intenția mea să încerc să acopăr aspecte deja înțelese de ființele umane; Dorim să aruncă noi lumini, să identificăm căi, să dezvăluim noi linii de cercetare care să permită realizarea luminii în aceste zone întunecate și complicate ale minții umane.

A fost deja menționat în mod repetat că procesul de creație este similar cu creșterea unui copac; Începe ca o crenguță fragilă care ține câteva frunze, dar mai târziu acea crenguță fragilă începe să devină un trunchi puternic și puternic, care la rândul său susține alte ramuri, care continuă să se diversifice până când ajunge în cele din urmă la unitățile fundamentale ale vieții, pentru a prin care arborele interacționează cu mediul său care sunt frunzele.

În mod similar, putem vorbi despre o viață grozavă, o ființă mare care a crescut pe măsură ce evoluția sa progresează și a făcut ramuri pe măsură ce rasele radiculare au apărut pe pământ, care și-a format frunzișul cu fiecare dintre ființe oameni care apar pe suprafața pământului și care evoluează în aceeași măsură în care umanitatea își manifestă propria evoluție.

Această mare ființă colectivă care reunește în sine realizările, progresele și experiențele fiecăreia dintre unitățile fundamentale ale vieții care sunt ființe umane, este aceeași care a apărut ca o ramură fragilă în vremurile în care semințele umane au fost implantate în a corpurilor primelor primate, este aceeași ființă care a evoluat pe măsură ce ființa umană a manifestat capacități din ce în ce mai mari de a înțelege pe sine și de a înțelege cosmosul.

Acea ființă colectivă a fost numită în Kabala „Bătrânul Zilelor”, „Adam Kadmon:, „ Prințul Noño ”; aceeași ființă sintetizează efortul tuturor ființelor umane și, în același timp, le determină să îndeplinească scopul divin, în același mod în care copacul ia seva și îl direcționează către unitățile sale de viață, impulsionându-l spre dezvoltarea sa particulară.

În același fel, această mare ființă își conduce respirația divină prin acea legătură spirituală misterioasă care ține invizibil toate ființele umane legate; Este cel care conduce destinele umanității. Principalele sale auxiliare sunt Chohanes, Mari ființe responsabile pentru diferitele rase apărute pe această planetă; Acesta își are locul foarte aproape de această altă ființă care direcționează destinele întregii planete, Logosul planetar, viață minunată și excelentă, care primește în sine forța Logosului Solar și o transmite prin intermediul celor trei colaboratori strânși numiți Buddha Activitate și că ele sunt analogia inferioară a trilogiei forțelor în spatele căreia se manifestă AICI care nu are nume.

Logosul planetar în tripla sa personalitate de viață conduce scopul divin, întruchipat în fiecare dintre departamentele sale, schema sub care trebuie să lucreze în diferite domenii ale activității umane.

Din această trilogie superioară se naște septenarul de iradiere format din trei raze majore și patru secundare.Ierarhia Maeștrilor lucrează în acest punct intermediar între umanitate și Logosul planetar, primind interpretarea particulară a Voinței Divine preluată și transformată de iubitul nostru Logos. planetariu.

Fiecare dintre cei responsabili de cele șapte raze își asumă singur aspectul planului care îi corespunde, îl califică cu propria energie și o transmite prin grupul său intern de discipoli. De la ele trece la ashramul acelei raze specifice și de acolo este revelat omenirii.
Fiecare ființă umană primește apoi impactul a șapte forțe calificate pentru fiecare din cele șapte raze, dar în cadrul ei se caută sinteza celor șapte, pentru a înțelege scopul din spatele acelei șase manifestări. Este aici locul în care acel vehicul numit personalitate capătă o importanță excepțională, deoarece este cel care facilitează sau împiedică munca ființei interioare care caută eliberarea sa.

Personalitatea poate fi capturată ca rezultat al forțelor și energiilor care învelesc ființa umană de la naștere. Copiii din momentul în care sunt separați de mamă participă deja la propria energie pe care mama i-a furnizat-o, sunt născuți energetic contaminat de mamă și primesc imediat impactul energiei familiale, iar de atunci, asupra corpului lor permeabil va fi un receptor involuntar al tuturor energiilor pe care omenirea le produce în activitatea sa normală.

Copiii nu sunt capabili să-și genereze propria lumină și să se protejeze de aceste influențe, însă au o calitate de care adulții le lipsesc, sunt perfect permeabili, nu acumulează energii; corpurile lor, datorită gradului de puritate pe care îl prezintă, nu împiedică fluxul normal de energie; de aceea, uneori, copiii exprimă boli inexplicabile atunci când există mulțimi de oameni și răspund într-un mod foarte sensibil la curajul sau bucuria altora; Acesta este și motivul pentru care nu dețin câmpuri, deoarece fluxurile de energie prin ele nu se opresc, fără a prezenta obstacole.

Treptat, pe măsură ce mintea se dezvoltă la copil, începe să creeze un concept foarte personal despre ceea ce este lumea și realitatea care o înconjoară; Apoi începe să-și decidă acțiunile și face acest lucru prin asociațiile pe care le-a învățat pe baza experiențelor sale. Pe măsură ce voința de decizie începe să apară la copilul mic, corpul său energetic începe să se transforme și să aibă energii mai permanente și continue. Aceasta la nivel psihologic am putea spune că este nașterea personalității.

Capacitatea de a reține energie și de a forma un fel de coajă energetică care începe să-și confere propria identitate, propria personalitate, permite tânărului să fie modelat în funcție de impulsurile sau stimulii pe care îi primește continuu din străinătate.
Energiile încep să se acumuleze, mai întâi, în jurul celor șapte chakre ale lor, incipiente chiar și în ceea ce privește vibrațiile și activitatea, dar care sunt nuclee de condensare a energiilor. Pe măsură ce această energie preluată din mediul înconjurător se acumulează în cele șapte chakre ale sale, în aceeași măsură, energia chakrelor inițial pure începe să fie calificată cu aceeași natură cu care au fost înconjurate.

În acest fel, una dintre cele mai vechi propoziții pe care omul le-a primit în mod simbolic de la Dumnezeu, când Adam și Eva au fost expulzați din paradis: „și va trebui să-ți câștigi pâinea cu transpirația frunții tale” „și vei naște copiii cu durere ". În aceste propoziții înțelese simbolic, există drama care l-a înconjurat pe om când s-a îndepărtat de sursa sa inițială, din casa Tatălui său; s-a înfășurat în vălurile materiei pentru a trăi o viață independentă; S-a îndepărtat de paradis și a pătruns în ceața densă a planului fizic. Cele șapte chakre ale sale acum acoperite complet de aceeași energie care plutește în mediul terestru, continuă să radia, dar energia lor este imediat filtrată și calificată în funcție de energia care le acoperă. În acest fel, se naște o personalitate similară cu restul celor deja manifestate de ființele umane.

Copilul nevinovat în zilele sale de început devine o copie fidelă a celor care l-au procurat. Spiritul observă inevitabila lui închisoare și începe să se pregătească pentru munca sa de eliberare. Las estrategias son múltiples y cada ego procura encaminar su vida encarnada de la mejor manera posible, buscando aquel tipo de experiencias que le permitan impactar de una manera determinante esa coraza de energía que envuelve a su conciencia humana, para de esta forma provocar una actividad acelerada en el chakra correspondiente y se puedan ir rompiendo o aligerando las cárceles en las que se ven envueltos.

Curiosamente, la infinita variedad de personalidades que se manifiestan ante los ojos de los hombres, es vista por nosotros ya libres de las ataduras del mundo físico como idénticas; todas las personalidades vistas desde los planos internos son exactamente iguales, pero el hombre, encerrado como se encuentra en su carcel orgánica, percibe a éstas como si fueran una gama infinita de personalidades.

Si pudieramos hacer una analogía, diriamos que así como las pompas de jabon semejan todas ser iguales y sin embargo, si observáramos los patrones de colores que manifiestan al reflejar la luz, diriamos que son una infinita variedad de ellos, de la misma manera podriamos comparar la limitada visión de la conciencia humana, comparada con la visión sintética que se adquiere en estos planos. Alcanzamos entonces una nueva percepción de las razones del complejo comportamiento humano; nuestra incapacidad para percibir la síntesis de las formas, nos debe llevar a buscar nuevos caminos, nuevas aproximaciones a esta verdad que tan importante es, en el desarrollo individual.
Reconocer el camino es el primer paso, empezar a recorrerlo es el segundo y atreverse a encarar el problema de la propia personalidad es el tercero y último que nos coloca en la antesala del portal de la Iniciación.

Dejo aqui mis palabras, invitándolos a que mediten despacio cada uno de estos conceptos y que no pretendan cubrir todas las ideas que se dan en estos escritos de una sola vez, léanlos despacio y dense suficiente tiempo para asimilar lo que se encierra en cada una de estas ideas.

LA BÚSQUEDA

Mencionamos que los individuos que empezaban a trabajar consigo mismos, presentaban características en sus auras que los diferenciaban inmediatamente a la luz de nuestros ojos; pequeñas ramificaciones provenientes del interior y que pugnaban por llegar a la superficie del huevo áurico, eran síntomas inequívocos del trabajo que se estaba haciendo.

Dijimos también que una vez que el huevo áurico es roto en el ser humano el ser interior puede empezar a conectarse con las energías cósmicas, sin que estas tengan que pasar por el filtro que representa el aura; y en un ser humano no entrenado determina un momento culminante en el despertar y en el desarrollo individual.

Llamamos a ese momento EL PUNTO DEL NO RETORNO, queríamos dar a entender; que una vez que el ser interior establece el contacto con el Reino de su Padre, su dominio sobre los vehículos interiores es cuestión meramente de tiempo, su fortaleza irá en aumento y el anhelo de llegar más pronto hacia la meta esperada es cada vez más fuerte.

A nivel humano esto se refleja en las crisis que mencionamos:
Primero, como una crisis de conceptos, después, como una crisis de conducta, y finalmente, como una crisis de emociones; siendo las dos últimas casi simultáneas dependiendo de la personalidad de cada individuo.

El alcanzar este punto no significa que el aspirante tenga el camino libre hacia su propia Iniciación: Realmente procesos muy complejos y dependientes de muchos factores se van presentando en la vida del aspirante a medida que empieza a hallar el sendero que conduce hacia el portal de la Iniciaci n.

En primer t rmino debe romper las cadenas que lo atan hacia el mundo f sico, todo esto mediante el proceso que ya explicamos en la sesi n anterior.

En segundo t rmino, debe empezar a desarrollar una conciencia de servicio hacia sus hermanos terrestres; esto se hace como una consecuencia de entender: Que la humanidad en su conjunto es un s lo ser que evoluciona y que por lo mismo, las unidades de vida independientes, es decir, de cada ser humano, est n estrechamente ligadas con la evoluci n del resto de sus hermanos.

Tambi n nace de ese sentimiento que se van despertando de simpat a hacia todas las vidas que se manifiestan sobre el planeta. El sentimiento de simpat ao de amor en sus primeras etapas, es el resultado de la interacci n energ tica que ahora est teniendo en otro nivel el aspirante; las aberturas que se han dado en su aura le permiten percibir otra realidad, le permiten percibir la realidad detr s de las formas, le permiten asomarse a la vida desde otra dimensi n de existencia; empieza a comprender la naturaleza de las c rceles en que moran las esencias divinas de los seres humanos, y la comprensi n de la exacta naturaleza del problema de las relaciones humanas, le permite entender a estas como un proceso inevitable y que es de una prioridad inmediata el resolverlo.

Las crisis de personalidad por las que sigue pasando, por momentos oscurecen su visi ny se sumerge en estado de desesperaci n al verse incapaz de resolver cu l es o debe ser su siguiente paso, sin embargo, la suerte est echada, y tarde o temprano la luz de su alma disipar las nieblas de la confusi n. As mismo, las aberturas creadas en el alma producen una reacci n de parte del universo circundante; existe una tendencia en todo el universo a establecer el equilibrio en todos los niveles de manifestaci n.

Desde un punto de vista imparcial, lo que el alma ha hecho con su aura es romper este equilibrio, y en este rompimiento urico el universo busca restablecerlo y provee inmediatamente de energ as de la misma naturaleza al aura. Debemos entender esto como una reacci n propia del medio ambiente que nos rodea.

A nivel humano, este proceso es identificado con los esfuerzos que hacen los seres humanos, la sociedad que rodea al aspirante, para evitar que l siga su proceso evolutivo. Es frecuente o r hablar entre los grupos espirituales de fuerzas negativas, fuerzas obscuras, fuerzas contrarias, esp ritus del mal, trabajos de hechicer a, t rminos similares con los que identifican a esas fuerzas que hay que vencer para seguir permaneciendo en el sendero. La realidad entendida impersonalmente, es que es una reacci n propia y natural derivada de la acci n realizada por el aspirante.

Durante estos momentos es com n que los aspirantes pidan ayuda, es com n que busquen el auxilio de hermanos que se encuentran m s adelante en el sendero, es com n tambi n que sus oraciones se intensifiquen y que se busquen una serie de pr cticas tendientes a evitar reca das. Sin embargo, en este proceso las fuerzas que mueven al Yo Superior dentro del hombre han sido puestas en acci n, el periodo de crisis en los que el aspirante tiene que luchar y batallar por vencer esas fuerzas es temporal, nada ni nadie podrá detener la marcha de la evolución.

Se recomienda a todos aquellos aspirantes que están pasando por este proceso, que intensifiquen sus oraciones y meditaciones internas; el contacto con ese ser interior que está luchando desesperadamente por romper la cárcel, permite una alineación de conciencia humana con la conciencia del ser interior; de esta manera se pasa a través de esas nieblas de una manera muy suave y natural, sin los dramas que normalmente caracterizan a este periodo.

Podríamos visualizar el proceso completo haciendo un paralelismo entre el proceso que lleva al polluelo en gestación hasta romper el cascarón dentro del cual ha crecido y se ha fortalecido; si el cascaron es roto por alguien ajeno al polluelo, cuando este salga a la luz carecerá de la fuerza necesaria para sobrevivir. El rompimiento entonces de la cáscara representa un ejercicio indispensable para fortalecer las cualidades que el polluelo requerirá una vez que han visto sus ojos la luz.

Sin embargo, no es el hecho de salir del huevo lo que garantiza la existencia del polluelo, como tampoco lo es el rompimiento del aura lo que asegura la Iniciación del ser interior; Así como el polluelo es dependiente de su madre en lo que a su alimentación se refiere, así el ser interior una vez rota la cárcel en que moraba, todavía es dependiente de las energías que provienen del cosmos, pues de ellas nutrirá su conciencia y sus fuerzas se verán fortalecidas.

Este proceso termina una vez que el aspirante ha decidido por sobre todas las cosas permanecer en el camino, y su indecisión ya no es la de permanecer o alejarse en busca de otros senderos, sino más bien, habiendo decidido su permanencia en el camino, las indecisiones y crisis subsecuentes, van enfocadas a decidir la mejor manera de resolver las dificultades que el mismo camino le está presentando.

En este momento su conciencia se encuentra trabajando en una extraordinaria actividad, cada cosa, cada experiencia constituye para él un caudal de conocimiento valioso, está viviendo un momento similar al del nacimiento al mundo físico, está redescubriendo la vida y todo lo que le acontece pasa a formar parte de sus experiencias a la luz de una nueva visión, de una nueva percepción de la realidad de la vida.
Esto le ira permitiendo fortalecer el contacto con el ser interior y también empezar a formar un aura con una coloración especial. El cascarón ha sido roto pero una nueva irradiación empieza a asomarse de su ser interior. La corteza dura empieza a disolverse gracias a la naturaleza superior de la energía que ahora está trabajando.

A nuestros ojos, las diferentes almas en evolución representan auras que contienen todavía rastros de la corteza anterior; estos rastros de la primera corteza deben ser completamente destruidos mediante la acción efectiva de la energía superior. En ocasiones es posible observar seres que tienen casi completamente conformada su segunda envoltura, sin embargo, mantienen grandes rasgos de la que fue su primer corteza áurica; para nosotros eso es símbolo de grandes problemas y crisis que el aspirante debe primero resolver antes de poder tocar a la puerta de la Iniciación.

Estas crisis se manifiestan en el aspirante como pequeños retrocesos que de momento sienten en su conciencia que lo impulsan a hacer cosas que había dejado de hacer, que lo impulsan a revivir recuerdos que pensaba que ya había sido superados, que lo impulsan a caer nuevamente en problemas añejos, cuando pensaba él que ya eran parte de una historia olvidada; estas son las cortezas que hay que destruir.

Existen diferentes técnicas para lograrlo, pero cada una de ellas dependerá de la naturaleza propia del individuo: Una de ellas consiste en enfrentarlas directamente, sean recuerdos, sean vivencias, sean rencores, cualquier tipo de experiencia enfrentarla conscientemente con toda la fortaleza que el ser espiritual le permite al individuo, y entonces, arrojando la luz de la conciencia, arrojando la luz de la comprensión que las nuevas verdades espirituales proporcionan al individuo, disolverlas completamente, dándoles su exacta dimensión y asimilando la experiencia que cada una de ellas dejó en el alma humana.

Ésta es sin embargo una técnica que si bien es efectiva, representa riesgos para aquellas naturalezas débiles que recién acaban de salir de su cárcel áurica.

Existen también otra técnica, que podríamos llamar de interiorización: En ella el individuo no enfrenta esas cortezas de su aura, sino más bien busca el contacto con su ser interior mediante meditaciones profundas y olvida momentáneamente todos aquellos problemas que pertenecen a su pasado y que aún de cuando en cuando le causan problemas. Fortaleciendo el contacto con su ser interior, la luz que proviene de él irá disipando lentamente esas cortezas, hasta que dejen de constituir un peligro o un riesgo para el sendero que ha sido elegido.

Durante los periodos de crisis que son cuando las voces de los aspirantes son escuchadas angustiosamente pidiendo auxilio, podemos decirles lo siguiente:

En primer término tomen un vaso con agua, tómenlo entre sus dos manos, visualícenlo lleno de luz, pongan todo su amor en esa agua, tómenla lentamente, despacito, visualizando internamente que esa luz empieza a iluminar todo su ser interior.

Acuéstense sobre el piso con las palmas de las manos hacia abajo, haciendo pleno contacto contra el piso y repitan afirmaciones como las siguientes:

PADRE MÍO, SOY TU SIERVO; SOY TUS MANOS TRABAJANDO EN LA TIERRA.

PADRE MÍO, QUE TU VOLUNTAD SE CUMPLA EN MI VIDA SOBRE TODAS LAS COSAS.

PADRE MÍO, QUIERO LLEGAR HASTA TU REINO Y SENTARME A TU DIESTRA PORQUE SE QUE ME ESPERAS.
Con frases como éstas que recuerdan inmediatamente la misión del alma encarnante, es posible salir de los estados de crisis y retomar el sendero que momentáneamente se ha visto obscurecido.

Hasta aquí dejo mis palabras y en las futuras sesiones seguiremos comentando acerca de los problemas y las pruebas que deben pasar los aspirantes en su camino a la Iniciación.

LAS ETAPAS DEL CAMINO

Es la luz del alma la que ha venido impulsando desde sus primeras etapas a los seres humanos y estas etapas podrían ser clasificadas atendiendo a las características que presentan cada una de ellas.

Recapitulando, desde los inicios de la raza humana, el gran proceso de individualización por el que tuvieron que pasar los seres humanos cuando por primera vez encarnaron en los cuerpos de los primates y empezaron a aislar de aquella original alma colectiva, un vehículo individual a través del cual pudieran desarrollar su trabajo; a este primer proceso de individualización se le reconoce como la primera gran Iniciación de este ser que misteriosamente se ha dado en llamar Adam Kadmon.

A este proceso de individualización siguió otro que consistió en fabricarse un cuerpo de emociones, el cuerpo astral. Esta segunda etapa constituyó igualmente un proceso determinante en el desarrollo de ese gran ser.

El trabajo de su cuerpo de manifestación, entendido éste por la humanidad en su conjunto, había dado un nuevo paso, la substancia astral se encontraba ahora en los dominios de los seres humanos, podía ser manejada adecuadamente y cualificada a las necesidades del momento que vivían.

Como raza humana se está viviendo otro momento importante; la substancia mental ha sido puesta ya dentro de los alcances de los seres humanos y estos empiezan a trabajarla, moldearla y hacerla suya, a fin de conseguir un vehículo de manifestación superior al astral. Estamos pues viviendo una etapa importante dentro del desarrollo de ese gran ser que representa la suma de todas las mentes individuales de los seres humanos, pero las pequeñas voluntades, las pequeñas unidades de vida, los seres humanos, pasaban igualmente por etapas aunque no tan espaciadas ni trascendentes, análogamente e igualmente importantes para su desarrollo particular.
Así pues, la llegada del lenguaje, el descubrimiento del amor, la invención de los números, los primeros contactos con las entidades espirituales, la aparición de la familia y otros muchos momentos que podríamos mencionar dentro de la evolución del hombre, marcaron etapas importantes para su desarrollo individual.

Una vez que el hombre empieza a sentir dentro de sí mismo la sensación de querer investigar el porqué de la vida, podríamos hablar de que se encuentra bajo la primera etapa de su despertar, podríamos mencionarla como una etapa de “Inquietud”; esta simple palabra sintetiza en sí misma todo el momento por el que pasa el hombre cuando siente que su vida física ya no le satisface, cuando siente que debe buscar algo más que le permita dar cauce y respuesta para las cuales no tiene respuesta.

La inquietud tarde o temprano se traduce en una búsqueda. Al principio la inquietud se identifica como un estado normal y transitorio en el cual el hombre puede subsistir y llevar una vida normal dentro de los cánones de la sociedad.

Es necesario que de esta etapa se pase a una acción productiva, es decir, es preciso que la inquietud sea traducida en una búsqueda hacia nuevos senderos por los cuales pueda ser guiada la vida; ésta es precisamente la segunda etapa: “La Búsqueda”, el momento en el que el ser humano consciente o inconscientemente ha iniciado ya un camino hacia el encuentro de su ser interior: Los libros, las revistas, las películas o los documentales de televisión, las pláticas, todo ello va impregnado de una búsqueda consciente o inconsciente, pero al fin es una búsqueda.

De la búsqueda se pasa a otra tercera etapa en donde el ser humano cree haber encontrado una respuesta, un camino, una opción diferente a la que venía llevando. Cuando esto ocurre, el ser se aferra esos nuevos criterios, a esos nuevos conceptos y trata de amoldarlos a su vida personal, sometiéndolos a su juicio particular y observando su aplicabilidad en los momentos por los que está pasando.

A esta etapa podríamos llamarla “El Primer Intento”. Es probable que los seres humanos lleguen a esta etapa una vez que han recibido el primer llamado tal como lo expresamos en sesiones anteriores; algunos otros entran en este primer intento después de muchos llamados.
Luego de este momento pasarán por otros intentos, y en realidad podríamos decir que es una segunda parte de la búsqueda, una búsqueda que se hace más intensa conforme la certeza interior de que existe un camino verdadero, crece.

Tarde o temprano, en esta búsqueda el ser humano reconoce que su personalidad debe ser moldeada y modificada, reconoce que ese ser interior que lo impulsa en su búsqueda merece ser atendido y en sus meditaciones personales, en esos momentos de soledad en donde el ser humano se pregunta: ¿Quién es él? ¿A qué vino al mundo?, y ¿si es o no correcto lo que está haciendo?, empiezan a verse las primeras vetas de luz partir de su ser interior hacia el exterior de su aura.

Puede haber no uno, sino varios intentos, pueden ser varios intentos, pueden ser varias las puertas que toque el ser humano antes de reconocer un camino personal; éstas son las fases por las que pasa un ser humano antes de llegar al punto del no retorno.

Generalmente esto se consigue cuando el ser humano ha reconocido ya un camino, se ha afiliado a alguna escuela, unido a algún movimiento, ha encontrado un porqué en su vida y al menos un ideal ilumina su mente y le da un sentido a su existencia; en esos momentos es cuando generalmente el ser interior ha logrado traspasar la coraza que cubre a los seres humanos ya entrenados.
A partir de ese instante, a partir del no retorno, el ser humano inicia etapas mejor definidas y fácilmente identificables que lo llevan a una nueva dimensión de existencia.

Mencionamos tres crisis: Una intelectual, otra conductual, y una tercera emocional.

A esto llamamos la etapa del Descubrimiento ; el ser humano ha descubierto una nueva posibilidad para su vida en este plano. Cierto que la palabra crisis describe mejor a esta etapa, sin embargo, es el hecho de descubrir lo que ha movido al hombre a estas crisis.

A medida que recorre el sendero, sus crisis se van resolviendo, puesto que est llegando a comprender de una manera m s clara los fundamentos de la nueva ense anza, su ansiedad por querer conocer absolutamente todo en el m nimo de tiempo posible, es comprensible por el hecho de que l mismo percibe las respuestas a sus crisis, en la ense anza que apenas est descubriendo; el anhelo por resolverlas lo empujan hasta llegar temerariamente a etapas que no corresponden todav aa su momento de entrenamiento, pero la crisis pasa y del descubrimiento se pasa a un estudio concienzudo.

El ser llega a otro momento importante en su vida, es otra b squeda similar a la anterior, s lo que ahora la b squeda es interior, y en sta b squeda interior el ser persigue tres cosas fundamentales. Primero: entrar en contacto con esa alma que ahora reconoce como el motor de su vida; ese ser interior que de momento s lo ha escuchado de boca de otros, pero que reconoce su realidad y reconoce tambi n que hasta estos momentos lo ha ignorado, busca en s mismo conocer mejor a esa alma que lo ha venido empujando.

Busca igualmente su misi n particular. Al saber que la vida es una escuela y que todos venimos a cumplir un papel, se sumerge dentro de s mismo buscando intuir cu l es el papel que le toca desempe ar en su vida: Pregunta, busca, analiza su vida y empieza realmente a desear intensamente encontrar la misi n para la cual vino.

Finalmente, reconoce que muchos aspectos de su personalidad no son congruentes con las verdades que est asimilando y esa b squeda la canaliza tambi n para encontrar aquellas facetas de su personalidad que deben ser modificadas.
Tres esfuerzos que pueden ser descritos en las palabras de: La B squeda Interior, segunda fase por la que entran los aspirantes en este sendero que conduce a la Iniciaci n.

Curiosamente la tercera fase no es precisamente la que viene despu s de encontrar respuesta a las preguntas anteriores, energ ticamente hablando, la energ a del aspirante se centraliz en s mismo, sus corrientes energ ticas invirtieron el sentido de circulaci n para enfocar toda su atenci na su mundo interior.

Cabe se alar que si bien un ser humano no entrenado enfoca sus energ as en el mundo exterior no dejando casi nada para s mismo, en las primeras etapas del aspirantado, ste invierte el sentido de la circulaci n, llevando todos los esfuerzos al reconocimiento de su ser interior y de ese mundo al cual desconoce y que ahora reci n empieza a reconocer su importancia. Por supuesto que esto lleva a un desequilibrio energ tico, el cual se traduce en las crisis que hemos mencionado.

Llega entonces un momento de estabilidad. Parte de la energ a va hacia adentro del ser y otra parte se dirige hacia afuera; entra el aspirante en un estado de paz moment neo, un estado en el que ya empieza a reconocer la magnitud de la empresa ante la cual se enfrenta ya la vez la importancia de seguir desarrollando sus actividades dentro del mundo cotidiano, pero a la vez permaneciendo consciente de su naturaleza espiritual.

Su energ a es ahora enfocada tanto en el mundo externo como en su ser interior; su b squeda se hace m s ordenada, su ansiedad ha sido controlada, su mente un poco m s serena empieza a planificar las acciones que deber desarrollar a fin de conseguir algo de lo que el sendero promete. A esta etapa podr amos llamarla EL PRIMER PASO DEL SENDERO DEL DISCIPULO .

Ha pasado ya la sorpresa y esa explosi n de energ a que impulsa a los aspirantes que reci n han empezado a conocer las bondades de la filosof a, esas caracter sticas inconfundibles que impulsan a los aspirantes que reci n ingresan, a pensar que ya se encuentran preparados para recibir toda la ense anza, que los impulsa a pensar que nunca más en su vida abandonarán ese camino, que los impulsa a entregarse con ansiedad sin límites al estudio incesante de esa enseñanza.

Esas cualidades que caracterizan a los primeros momentos del descubrimiento, pasan ahora a un estado de equilibrio en donde ya es posible contar con un aspirante más en el sendero de la Iniciación. Es cierto que para estos momentos los aspirantes han cruzado ya el punto del no retorno, pero aún no es posible saber con certeza, si el aspirante sabrá manejar las energías a las cuales ahora está expuesto y hará que su vida sea fructífera en términos de evolución.

En ocasiones es tal el entusiasmo que se desborda en el ser, que su vida la gasta observando las flores del camino, hablando simbólicamente y olvidando el camino mismo; más una vez que las energías han sido puestas en equilibrio y el aspirante puede encauzarlas tanto en su trabajo físico como en su mundo interior, podemos hablar de que el aspirante ha dado su primer paso; de este seguirán otros que iremos describiendo en sesiones futuras.

Por ahora es conveniente terminar aquí este tema y preguntarnos si hemos sido capaces de llegar a este punto, o si aún nos encontramos bajo el efecto del descubrimiento.

Quedad en paz. Mis bendiciones están en vosotros.

INFLUENCIA DE LAS ESCUELAS SOBRE LOS DISCÍPULOS

En la lección anterior describimos de una manera sintética, las diversas etapas en que puede describirse el camino del aspirante. Mencioné que el punto del no retorno es importante para diferenciar de una manera clara ante nosotros, que un aspirante específico se encuentra ya a disposición nuestra con posibilidades de éxito.

Generalmente es responsabilidad del guía personal atender la evolución del discípulo antes de cruzar el punto de no retorno; más allá de ese punto, los instructores de la escuela interna tomamos a nuestro cargo al estudiante y el guía personal se convierte en un colaborador nuestro; desde ese momento en adelante, las necesidades del estudiante serán atendidas por la escuela interior.

Esta escuela interna está organizada de tal manera que podríamos hablar de círculos concéntricos: contamos con instructores que atienden a los recién llegados, instructores que dan especial importancia al entrenamiento intelectual de los discípulos, ya que en estas primeras etapas es muy importante satisfacer las inquietudes que la mente humana manifiesta al haber roto el equilibrio de su vida mundana, sin embargo, lo que nosotros llamamos el primer paso en el sendero del discipulado, llega una vez que el estudiante ha asimilado las verdades fundamentales de este nuevo camino.

Mencionamos que es menester alcanzar un equilibrio, una estabilidad energética, antes de poder pensar que el aspirante ha dado ya el primer paso en el sendero. Cuando esto ha sido hecho y se debe mencionar que este proceso puede durar desde algunos meses hasta varios años, el entrenamiento sigue etapas más formales.

Satisfechas las necesidades intelectuales, éstas pasan a ocupar un segundo plano y el flujo energético, la conformación del cuerpo energético del individuo empieza a ser de importancia relevante. Se debe enfatizar el hecho de que no son los conceptos los que traen la evolución al hombre, sino más bien la conformación, el fortalecimiento y la armonía que manifieste su cuerpo energético.
Desde el punto de vista de la Logia de Maestros, no estamos ansiosos de convertir a nuestros estudiantes en grandes conocedores de conceptos espirituales, sino más bien en unidades de vida que manifiesten la nota armoniosa que les corresponde dentro del concierto universal.

No será dictando conferencias o escribiendo libros como se puede alcanzar la iniciación, sino teniendo perfectamente claro cuál es la función del ser espiritual encarnado en la tierra, manteniendo perfecto control sobre su cuerpo emocional y mental, manifestando una armonía cotidiana cada segundo de existencia y buscando acrecentar la convivencia armónica y la unidad con todo lo que existe, como realmente se estarán dando los pasos correctos en este sendero que lleva a la iniciación.

La importancia de estas palabras estriba, en que una vez que el estudiante ha dado su primer paso en el sendero, es normal que sus esfuerzos vayan encaminados hacia la acumulación de conceptos, dado que ésta ha sido la norma que ha caracterizado su vida anterior. Generalmente se piensa que el que sabe más está más evolucionado, sin embargo, lo único que manifiesta podrá ser un aparato mental mejor preparado.

Queda otro factor igualmente importante que es el referente al cuerpo emocional o cuerpo de los deseos. El equilibrio que manifieste en el dominio de su carácter, en el dominio de sus emociones, en la armonía con que manifieste su vida normal, juntos estos dos factores, determinarán el grado de avance en que se encuentra el aspirante.

Debemos también reconocer que en este camino no se distinguen necesariamente los que van adelantados por ser aquéllos responsables de grupo en el plano físico. Muchas veces algunos de los estudiantes se encuentran más aventajados que sus propios instructores, de hecho la palabra MAESTRO debería ser desterrada de las escuelas espirituales, pues ésta en muchas ocasiones confunde a los estudiantes, dándoles una imagen de su instructor que no corresponde a la realidad, y por otra, la persona que recibe este título, inevitablemente tendrá que asimilarlo con humildad o correr el riesgo de enturbiar más la imagen que tiene de sí mismo y que tarde o temprano ocasionará mayores problemas dentro de su lucha interior.

Los instructores han elegido el camino de la responsabilidad y del servicio. Los instructores llegan a estos puestos porque sus aparatos mentales les permiten hacer un correcto uso del lenguaje para dar cuerpo a las ideas del espíritu; en otras palabras, el que puede explicar mejor los conceptos, rápidamente es identificado como instructor y sus cualidades lo pueden llevar al frente de un grupo, sin embargo, no es característico de todos los aspirantes evolucionados el contar con esta cualidad, por lo que no es regla general pensar que los más evolucionados deben necesariamente pasar por el grado de instructor.

Mis palabras van encaminadas a romper con los espejismos más comunes a los que se enfrenta el estudiante.

Deseo someter al juicio espiritual interior de cada uno de ustedes, todas aquellas verdades fundamentales que normalmente caracterizan a los estudiantes; cada uno deberá reconocer que su camino es individual y que la confianza que deposite en sus instructores o en sus guías personales, debe entenderse únicamente en términos de alianza espiritual, pero en ningún momento substituir sus personales opiniones por las de su instructor, o bien dejar que su libre albedrío sea manejado por aquéllos en quienes recae la responsabilidad de instruirlo.

Entender el significado de la palabra ASPIRANTE es de una vital importancia en estos momentos; para el estudiante todo debe ser materia de estudio y aprendizaje, debe entender que la escuela en que se encuentra en estos momentos no es la única escuela, ni la mejor sobre la tierra, ni sus instructores son los seres perfectos que van a darle respuesta a todas sus preguntas, ni la enseñanza que está recibiendo es precisamente la más elevada, ni el momento que está viviendo será permanente; el aspirante debe entender todo en términos de transitoriedad, en términos de tiempo y espacio, puesto que ésta es su manifestación en el plano físico.

Si en estos momentos pertenece a una determinada escuela, practica alguna religión, tiene a determinadas personas como instructores ya otros como condiscípulos, todo esto obedece al momento especial de evolución por el que está pasando; en ningún momento debe sentir compromisos permanentes, ni con su escuela, ni con sus instructores, ni con sus condiscípulos; tales compromisos deberá sentirlos en términos de amor, más nunca en términos de esclavitud.

El amor es lo único que puede comprometer al hombre y sólo por el amor es permitido establecer alianzas con seres, escuelas o cualquier otro objeto del mundo tridimensional; si en algún momento llegaran a sentir que la responsabilidad que vienen afrontando es una carga, es molesta o los lleva a una situación de crisis, mediten cuidadosamente y vean si el momento por el que han estado pasando sigue vigente o si su propio crecimiento espiritual los lleva a buscar un nuevo sendero.

Para aquéllos que se encuentran al frente de las instituciones que se han elevado a la categoría de instructores, que han aceptado la responsabilidad y el servicio que implica estar al frente de un grupo de seres que piden ayuda y orientación en su camino, a ustedes también les diré que en cada uno de sus hermanos vean no a un ser que está dispuesto a atender hasta el mínimo deseo de ustedes, no los vean como pequeños niños a quienes pueden ordenar cualquier cosa y ser atendidos como ustedes desean, no sientan que están haciendo favores y que por lo tanto necesitan de una contribución agradecida, antes bien, que sea el amor hacia ellos lo que cualifique el servicio que están ofreciendo; intérnense en su Yo interior, sumérjanse hasta establecer el contacto con el Maestro interno y de allí obtengan la luz necesaria para iluminar el sendero por el que momentáneamente pasan sus discípulos y que los ha llevado hasta donde están ustedes.

Ni sus discípulos serán eternamente discípulos de ustedes, ni ustedes permanecerán eternamente como instructores de escuela; todos los papeles son temporales, todos los momentos son válidos por un determinado tiempo y nunca es conveniente pensar que debemos perpetuarnos en la labor que estamos desarrollando; que cada quien piense en atender la vida tal como se le presente cada día de su existencia.

Bien, estas palabras han sido para clarificar los conceptos de aquellos que se encuentran más allá del punto de no retorno. Estos conceptos seguramente los llevarán a meditaciones profundas en donde analicen sus papeles actuales y la situación que guardan con respecto de cada una de las instituciones en que estudian.

Deseo también mencionar un último punto: aun cuando estas palabras pudieran animarlos a abandonar aquellos estudios que han emprendido por tanto tiempo; aun cuando estas palabras los muevan a buscar nuevos horizontes, permítanme decirles que si algún esfuerzo vale la pena dentro del campo de manifestación humano, es precisamente aquél que está encaminado al establecimiento de una institución que reeduque a los seres humanos.

Antes de tomar decisiones apresuradas mediten profundamente, extraigan la luz de su ser interior y encuentren allí las respuestas a las inquietudes por las que están pasando.

Por consiguiente, ¿ qué es la Iniciación? La iniciación puede ser definida de dos maneras. Es ante todo entrar en un mundo dimensional nuevo y más amplio, mediante la expansión de la conciencia del hombre, para que pueda incluir y abarcar lo que ahora excluye, y de lo cual se separa normalmente cuando piensa y actúa y después introducir en el hombre esas energías características del alma y únicamente del alma -las fuerzas del amor inteligente y de la voluntad espiritual. Estas energías dinámicas actúan en toda alma que ha logrado la liberación. Este proceso de penetrar y ser penetrado debería ser simultáneo y sintético, acontecimiento de primordial importancia. Si esto sucede sucesiva o alternativamente, indica un desarrollo irregular y una condición desequilibrada. La común teoría sobre el desarrollo y la captación mental que concierne a las realidades del proceso iniciático, antes de ser experimentadas prácticamente en la vida diaria para integrarlas sicol gicamente en la expresi n pr ctica del proceso viviente en el plano f sico, encierra muchos peligros, dificultades yp rdida de tiempo. La captaci n mental por parte del individuo es a menudo mayor que su poder de expresar el conocimiento y, en consecuencia, tenemos esos grandes fracasos y esas situaciones dif ciles que han desacreditado el tema de la iniciaci n. Muchas personas se consideran iniciados. Quienes est n tratando de serlo, lo cual no significa que lo sean, s lo son personas de buenas intenciones cuya comprensi n mental sobrepasa la capacidad de sus personalidades para practicar lo que han captado. Est n en contacto con fuerzas que no pueden a n manejar ni controlar; han efectuado gran parte del trabajo necesario para lograr el contacto interno, pero no han dominado la naturaleza inferior, por eso son incapaces de expresar lo que han comprendido y percibido internamente. Son esos disc pulos que hablan en forma demasiado anticipada y autocentrada, presentando al mundo un ideal para el cual realmente trabajan, pero todav a son incapaces de materializarlo debido a lo inadecuado de su equipo; afirman sus creencias como si las hubieran realizado, causando gran confusi n entre los ignorantes, aunque trabajan al mismo tiempo para lograr la meta. Mentalmente est n en contacto con el ideal y el plan y son conscientes de las fuerzas y energ as totalmente desconocidas por la mayor a. El nico error que cometen es el del factor tiempo, pues afirman prematuramente lo que llegar na ser alg nd a.

NOTILE EDITORULUI

1. Tomado de Psicolog a esot rica Tomo II de Djwhal Khul.

2. Tomado del Texto El sendero de la Iniciaci n de Djwhal Khul. El art culo hace parte de una Trilog a que aborda el Sendero de retorno, los otros dos art culos son: La comprensi n: entre el aprendizaje y la sabidur a y La Sabidur a: de la iniciaci na la ascensi n.