După căile lui Dumnezeu. Reflecții asupra căutării noastre spirituale. Calea meditației

În primul articol din această serie am descris pe scurt calea meditației drept calea căutării noastre spirituale. Acum voi extinde puțin informațiile pe care le-am găsit pe această cale . Întrucât aceasta este încă o expoziție limitată, în prealabil, invit cititorii interesați de această cale să investigheze în continuare.

Deși este adevărat că nu este posibilă datarea exactă a originii sale, este un fapt faptul că tehnicile de meditație se nasc în vechea religie vedică din India, ale cărei texte sunt estimate până la aproximativ 1.000 până la 2.000 de ani î.Hr. Se presupune că conținutul din aceste texte existau și erau transmise oral cu mult înainte de acea perioadă.

Din discuție este originea în tradiția religioasă hindusă și transcendența, cu unele modificări, a tehnicilor de meditație, la alte religii, în special prin yoga. Astfel, îi regăsim în budism cu diferite versiuni, ca în iudaism, creștinism și islam, pentru a menționa unele dintre principalele religii de astăzi.

În diferitele sale versiuni, scopul comun al tuturor tehnicilor de meditație este de a elibera conștiința de la distragerile și umblările constante ale minții, iar prin faptul că conștiința eliberată atinge cel mai înalt nivel posibil de dezvoltare spirituală, care variază în funcție de religie sau a credințelor practicantului. Pentru a obține liniștea minții căutate cu meditație, sunt utilizate strategii diferite, care ar putea fi grupate în două tipuri de tehnici, cum ar fi cea mai folosită sau combinația ambelor .

• Concentrare: în această tehnică, atenția minții este concentrată pe un obiect fizic sau mental. Cea mai de bază concentrare este în corpul însuși și în respirație.
• Contemplare: în acest altul, mintea se observă, contemplând gândurile, emoțiile și sentimentele care apar în proces, fără a se identifica cu ele, fără a le judeca sau a le controla.

Există atât de multe tehnici de meditație încât este imposibil să le consolidezi pe toate într-una, ba chiar în câteva metodologii, astfel încât fiecare interesat să întreprindă această practică, în funcție de religia sau credința lor, trebuie să fie bine documentat în fiecare dintre opțiuni și să selecteze că care se potrivește cel mai bine căutării dvs. și mai ales a scopului de creștere spirituală pe care doriți să îl atingeți.

Cum mergem pe calea meditației

Din punctul meu de vedere, ceea ce ne motivează să mergem pe calea meditației este sentimentul că ceva lipsește din viața noastră, că experiența noastră de viață nu este așa cum ne-am dori. Este ca și cum am avea un gol într-o parte din noi că nu reușim să umplem și acest lucru ne conduce instinctiv să căutăm în noi înșine ceea ce nu putem realiza în afară.

În prima etapă a călătoriei, trebuie să învățăm să ne eliberăm corpul de tensiunile pe care le avem în mod normal și care au devenit atât de zilnice încât nici nu ne dăm seama că sunt acolo. Cel mai simplu mod și la îndemână de a realiza această eliberare este să ne concentrăm asupra relaxării corpului și a respirației noastre, ceea ce ne permite să atingem nivelurile de liniște și pace de care avem nevoie pentru a trece la următoarea etapă. În multe cărți vom găsi tehnici de relaxare care ne vor ajuta să parcurgem această primă etapă.

Odată ce atingem nivelurile de relaxare necesare pentru a continua înainte, trebuie să învățăm să ne eliberam mintea de bombardarea constantă și uneori incoerentă a gândurilor, pentru aceasta trebuie să le lăsăm să sosească și să dispară, fără a încerca să le controlăm, bucurându-ne de acea senzație. Tăcerea și pacea dintre dispariția unui gând și sosirea următorului. Pe măsură ce ne vom bucura mai mult de senzația aceasta, va continua, anunțând că ne apropiem tot mai mult de obiectivul nostru. Există diferite tehnici de meditație care ne vor ajuta să trecem prin această etapă și toate caută să liniștească mintea și să o aducă în starea de liniște de care avem nevoie pentru a ne atinge scopul.

După ce ne-am liniștit mintea, trebuie să ne eliberam conștiința de iluzia de a fi o entitate individuală și să ne despărțim de restul creației. Calea ușoară de a realiza acest lucru este să ne oferim pe deplin senzației de liniște și liniște pe care deja am întâlnit-o în etapa anterioară și ne-am scufundat în acea tăcere și că pacea nu va mai exista un sine care are senzații sau gânduri care ne deranjează.

În acea stare de autoabsorbție ne vom da seama că cineva ne observă și vom înțelege că cine ne observă este propria noastră conștiință care a preluat deja controlul asupra sa, fără tulburările Sinelui. În acea stare de conștiință vom simți că nu mai există un „exterior” sau un „interior” al nostru, că suntem parte a întregului și că în acea stare nu mai avem nevoie de un corp fizic pentru a fi esența că suntem cu adevărat.

Obstacole pe calea meditației

Unul dintre principalele obstacole pe care le întâlnim pe această cale este dorința, care este acel hobby pe care trebuie să-l simțim plăcere senzorială . Dorința ne tulbură obiectivul de a ne relaxa, deoarece la fel cum mintea nu concepe să nu se mai gândească, corpul nu concepe să nu mai simtă. Dacă nu reușim să o depășim, trebuie să luăm orice altă cale în care acest obstacol nu ne împiedică să mergem mai departe.

Dacă reușim să depășim dorința de a ne mulțumi constant simțurile, următorul obstacol care ne este prezentat în mod normal este nerăbdarea, care este sentimentul de a nu merge mai departe, ceea ce ne conduce să încercăm să accelerăm ritmul și să cădem în capcana cercului vicios de la căutarea de a controla generația de gânduri în mintea noastră și cu ea, pentru a genera mai multă nerăbdare.

Dacă nu reușim să depășim nerăbdarea, este mai bine să luăm un alt traseu, deoarece în acest sens vom continua să circulăm fără să facem progrese. Dacă reușim să-l depășim, următorul obstacol și poate cel mai dificil de depășit este eul nostru, acea entitate care ne-a creat mintea să ne raportăm la lumea exterioară și că de-a lungul vieții am investit cu ego-ul nostru, confundându-ne Conștientizarea cu entitatea respectivă.

Dacă nu reușim să depășim iluzia că suntem acel eu care ne-a creat mintea, trebuie să luăm unul dintre celelalte moduri. Dacă reușim să o depășim, nu putem decât să ne predăm acelei stări de conștiință eliberată deja descrise în ultima etapă a călătoriei și în acea stare ne întâlnim în sfârșit cu Dumnezeu, cu întregul sau cu entitatea superioară care ne guvernează religia sau credința.

Consider că este important să subliniez că unele religii și secte care practică meditația sunt atee sau agnostice, deci scopul final al meditației lor nu este unirea cu o ființă supremă, ci eliberarea finală a conștiinței de legăturile pământești. De asemenea, descoperim în religiile monoteiste, că scopul meditației lor nu este eliberarea conștiinței, ci atingerea unor stări sublime ale sufletului, în unire cu zeitatea lor.

_____

AUTOR: Juan Sequera, autor pentru familia Frăției Albe.