Cuprins ascunde 1 Relația corp, minte, emoții 2 Stres: ciuma timpului nostru 3 Terapia cranio-sacrală și teoria „nodurilor energetice” 4 5 Diferite abordări ale terapiei craniene sacral 6 Terapie cranio-sacrală și eliberare emoțională

Relația corp, minte, emoții

Emoțiile noastre reprimate au ca rezultat suprimarea activității și, în final, în contracția cronică a mușchilor care ar putea fi folosite pentru a exprima aceste emoții. Fie că reprimăm emoțiile pozitive sau negative: furia, frica, ura, bucuria, frustrarea, mâhnirea sau altele. Fiind cele mai vulnerabile zone din corpul nostru, aș menționa mușchii și țesuturile care înconjoară gâtul și coloana vertebrală, fața și în special maxilarul, stomacul și intestinele, diafragma ca principalul mușchi al respirației și zona pelvină cu influența sa asupra picioare. Toate aceste zone ale corpului care produc senzații care stârnesc emoție emoțională pot avea un aport redus de sânge din cauza contracțiilor musculare. Mintea și partea sa subconștientă fiind în raport cu aceste tipare de tensiune și contracție, ne vor oferi, de asemenea, o cale de tratament terapeutic. Mulți pacienți care suferă metoda cranio-sacrală și eliberarea emoțională vin pentru anumite dureri sau tulburări specifice. Alții vor să trăiască viața mai pe deplin și să-și aprofundeze temerile și tensiunile. Odată cu prima ședință, văzând disfuncțiile în ritmul cranio-sacral, putem evalua sistemul și să știm unde putem începe să lucrăm în corp. Pe măsură ce aprofundăm în sesiunile următoare, putem ajunge la miezul problemei.

Stresul: ciuma vremurilor noastre

Avem un stres pozitiv și pe care l-am defini ca fiind capacitatea eficientă a ființei umane de a răspunde la un stimul. Acest tip de stres este sănătos și se numește Eustress. Trebuie să se realizeze la nivel fizic cu forța și energia care ne stimulează să ne îmbunătățim. Cu toții avem nevoie de o anumită doză de stres, unele provocări în viață, deoarece apatia și rutina pot duce la alte tipuri de stres. Corpul și mintea sunt făcute pentru a fi folosite cu activități care ne mulțumesc. Dar avem stresul negativ și dăunător, care astăzi este foarte frecvent și se numește Distres sau ceea ce numim în mod normal atunci când folosim termenul de stres. Se produce atunci când presiunea pe care o suportăm în viață sau într-un eveniment este excesivă, durează prea mult sau nu avem suficiente resurse pentru a răspunde adecvat. Există factori externi care au arătat că o pot genera: graba, excesul de informații care ne bombardează zilnic, modul de a trăi din ce în ce mai artificial, cerințele și competitivitatea lumii muncii, lipsa valorilor societății noastre, pierderea de contactul cu pământul și dieta săracă etc. Dar modul în care reacționăm și ne raportăm la conflictele noastre este, de asemenea, foarte important. Stresul negativ este democratic, poate fi suferit de persoane de orice vârstă și condiții sociale. Și aceeași situație ar putea fi trăită sau nu poate trăi amenințător dacă persoana este pregătită intern și are resurse.

Ca caracteristici ale stresului negativ:

• Percepția amenințării ne depășește.
• Pierdem rezistența descrisă ca fiind capacitatea de a ne recupera și de a ne recupera dintr-o situație dificilă.
• Nu avem sau nu suntem conștienți de resursele noastre.
• Devenim mai vulnerabili și facem mai multe greșeli.
• Răspundem în mod necorespunzător și disproporționat la provocări și situații.
• Produce dezechilibre la toate nivelurile și poate avea chiar consecințe în organism.

Cerințele și provocările pe care oamenii le au astăzi sunt imense și diferite de acum câțiva ani. Echilibrul a fost spart, am devenit mai mentali și mai puțin fizici. Iar acest lucru afectează și va afecta sistemul nostru nervos din ce în ce mai mult în următorii ani. Echilibrul natural dintre cele două ramuri ale sistemului nervos autonom, simpatic și parasimpatic (acțiune și frână) este dezechilibrat. În zilele noastre este un fapt dovedit de diferitele studii că stresul poate fi detonant sau agravant al diferitelor patologii. Putem considera că este o ciumă a timpului nostru și va afecta un număr mai mare de oameni. Din păcate, în urma unui atac de cord sau a unei crize de cuplu, unii își schimbă obiceiurile de viață; sau după studierea costului economic cauzat de absenteism atunci când organizațiile se preocupă să studieze ce se întâmplă. Și în spatele întregii societăți este interesat ceea ce consumi, indiferent de fericirea ta.

Terapia cranio-sacrală și teoria „nodurilor energetice”

Relația dintre corp și minte este deja acceptată, chiar și de medicina ortodoxă. Aș spune chiar relația intimă dintre corp, minte, emoții și spirit. În domeniul psiho-neuro-imunologiei, au fost descoperite legăturile dintre stările psihologice negative și influența lor asupra răspunsului imun. În corpul nostru puteți citi starea noastră mentală și emoțională. Stările noastre emoționale, indiferent dacă stresul, excitația, represiunea etc., se vor reflecta în tiparele și în pozițiile musculare caracteristice. Chiar și traumele fizice și emoționale ale trecutului sunt reflectate în țesuturile noastre, ceea ce numim „noduri de energie”.

„Nodurile energetice” (chistul energetic), inventate inițial de terapia cranio-sacrală americană, sunt zone ale disfuncției corporale care se manifestă ca o obstrucție către conducerea eficientă a energiei și a energiei electrice prin țesuturile corpului (în principal fascia ) Funcția normală a corpului a fost inhibată în acea zonă, iar organismul trebuie să se adapteze acelei activități dezorganizate. Poate fi rezultatul: traumatismelor fizice, invaziei patogene, disfuncției fiziologice, probleme mentale și emoționale. Luând ca exemplu o traumă fizică, un accident, corpul are două modalități de a răspunde forței fizice a vătămării: începe imediat să disipeze această forță și procesul natural de vindecare continuă, sau forța fizică impusă corpului este păstrată în în loc să se risipească. Dacă energia nu se poate disipa ca căldură, corpul localizează și concentrează energia, încapsulând-o sau izolând-o ca un nod de energie. Corpul se adaptează la prezența nodului, compromitând procesul normal de funcționare, mobilitatea fascială este împiedicată, conductivitatea electrică normală a țesuturilor învelite este redusă, fluxul de energie în jurul meridianelor de acupunctură este redus. Toate acestea slăbesc energia corpului creând tensiune și disfuncții.

Există trei factori importanți pentru a determina dacă organismul este capabil să disipeze energia traumatică:

1. Cantitatea de energie: dacă impactul este prea mare, poate compromite capacitatea organismului de a o disipa.

Leziuni anterioare în aceeași zonă a corpului:

Devine o zonă mai vulnerabilă și poate compromite capacitatea de disipare a energiei.
1. Anumite stări emoționale negative: cum ar fi furia sau frica paralizează capacitatea organismului de a disipa energia. Dacă aceste stări negative sunt dominante în momentul accidentului sau a vătămării, organismul va păstra, probabil, puterea vătămării prin dezvoltarea unui nod energetic. Odată ce emoțiile negative au fost descoperite și reînviate cu ajutorul terapeutului, va fi mai ușor să eliberați nodul de energie.

Diferite abordări ale terapiei crani-sacrale

Pentru a înțelege diferitele abordări ale terapiei crani-sacrale, care sunt toate foarte valide, trebuie să facem distincția între abordările biomecanice și cele biodinamice. În abordarea biomecanică avem tendința de a lucra cu cele mai multe manifestări fizice ale sistemului. Și explorăm mai ales prin examinarea activă a mișcării, dar și prin percepția pasivă.

În principiul biodinamic, intrăm în contact cu toate forțele în joc, cu o viziune a sistemului care stă la baza întregii lucrări. Fiziologia corporală a clientului folosește aceste principii pentru a-și corecta singur problemele. Sutherland a descoperit, la începutul anilor 1900, că oasele capului aveau o oarecare mobilitate. În următorii 50 de ani și-a dedicat viața și munca clinică pentru a demonstra și a găsi implicațiile pe care această mobilitate le-a avut asupra corpului uman.

În ultimii ani ai vieții sale, el și-a prezentat cele mai avansate teorii, prezentând conceptul de `` suflare de viață '' ca forță de viață care în Sistemul uman exprimă principiul inerent al ordinii și vindecării. Poate fi perceput ca o mobilitate subtilă sau `` maree '', în tot corpul, formând ceea ce numesc `` mecanism respirator primar ''.

Sutherland a acordat o importanță deosebită pentru a permite aceluiași sistem să acționeze terapeutic. După cum a spus Rollin Becker, terapeutul ar trebui să se repare din ce în ce mai activ în procesul de vindecare. Așa cum spun de obicei în seminariile mele de formare, terapeuții trebuie să învețe să coopereze cu sistemul clientului, programul personal și nevoia vitală de a-l readuce la sănătate. Abordarea tratamentului ar trebui să urmeze cuvintele lui Sutherland: „Fiți conștienți de echilibrul profund și permiteți funcției fiziologice interne a corpului să-și manifeste puterea fără echivoc, decât să aplice forțe oarbe din afară”. În acest spațiu de ascultare mă apropii de client cu respect și acceptare.

Alberto Panizo
Osteopat, terapeut cranio-sacral și scriitor
www.craneosacral-panizo.com

Sursa: http://www.naturalrevista.com/la-terapia-craneo-sacral-y-la-liberacion-emocional/

Terapia cranio-sacrală și eliberarea emoțională