Moartea iminentă a sistemului actual
Când ființa umană decide să intre în adâncurile ei, se poate întâmpla ca circumstanțe diferite să fie declanșate, totul va depinde, logic, de personalitatea sa, dar mai ales de experiențele sale. A avea îndrăzneala să privească dincolo de aparent nu este ceva ușor pentru mulți. Motivul este că am crescut într-o societate care, din motive care nu sunt înțelegerea noastră pământească, ne-a deconectat de nevăzut, adică de înțelepciunea care este dincolo de ceea ce este vizibil. Cei mai „deștepți”, având în vedere că mulți s-au simțit slabi în fața forțelor superioare, au „uzurpat” puterea celuilalt și au trecut prin viață de la abuzul de autoritate. Gallons, care s-a pus pe sine, dar, evident, cei care au acceptat această condiție s-au agățat și ei.
În aceste momente de criză, mulțumește-i lui Dumnezeu, în sfârșit, tot ceea ce întunericul păstra conserve, vine la lumină.
Destul de mult abuz de putere !!! - Am decretat marea majoritate.
Nu putem ignora că toți, absolut toți, au fost responsabili în comun pentru situația în care ne confruntăm. Unii nu ar fi deținut puterea, dacă ceilalți nu i-ar fi permis. Prin urmare, responsabilitatea clară a ambelor părți ale aceleiași situații.
Poate am putea crede că am fost un pic cam lent în reflexe în reacție, la nelegiuirile puterii și atunci când numesc putere, mă refer la orice tip, pentru că, din păcate, Ființa umană, are un viciu, imită ceea ce o altă persoană ea acordă bunăstare materială sau fizică, în loc să observe, să discerne și să se îndepărteze de sentimentele lor, deși acestea nu coincid cu cele ale majorității.
Sistemul așa cum este vizualizat în prezent este „SCAN”. O face printr-un fapt natural ciclic de expirare și învățare a întregii umanități.
Întotdeauna au existat mari imperii care au căzut și au provocat nașterea altora. Este Legea vieții și a morții - perfectă în sine -. Umanitatea are în acest moment marea ocazie de a crea pentru sine și la unison o altă conștiință a vieții, bazată pe ceea ce s-a învățat până acum. Am trăit în impunerea criteriilor și ordinelor mondiale impuse de câțiva ne-au făcut să credem că a fost cel mai bun pentru toată lumea, care este cunoscut sub numele de MANIPULARE. Bazele acestei etape evolutive s-au bazat pe impunerea forței puterii folosind frica ca ancoră pentru extinderea ei. Dacă de acum dorim să creăm ceva cu adevărat NOU, încălcând tot ceea ce s-a stabilit până acum, trebuie să începem să conștientizăm că, dacă continuăm să folosim mijloacele „expirate”, nu le lăsăm să moară.
Nu este vorba despre crearea unei noi idei sau gânduri, ci despre crearea unei CONCENȚE SAU A UN PARADIGM. Idealurile sunt fragile și manipulabile, însă atunci când vorbim despre o conștiință care își are rădăcinile într-o realitate care rezistă în timp. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să se defalce baza gândirii actuale - MINTEA. Ea nu cunoaște decât frica, forța, manipularea și extorsiunea ca formă de exprimare, am învățat deja asta și nu o dorim. Schimbarea se transformă în 180 de grade și ne demonstrează nouă, puterii și umanității că o altă societate este posibilă și necesară fără aceste expresii. Trebuie să ne inventăm din conștientizarea a ceea ce a fost învățat și a auto-responsabilității cu tot ceea ce există. Știți că NOUA COMPANIE își are bazele în INIMĂ și mintea este doar un instrument pentru a ajunge la ea.
Dacă puterile consacrate folosesc forța, trebuie să ne dăm seama că aceasta este ceea ce știu să facă și nu au considerat niciodată o tactică diferită, să profităm de ocazie pentru a le învăța că alte realități sunt posibile - FĂRĂ FORȚĂ SAU VIOLENȚĂ -. Arătând că obiectivul societății este conviețuirea armonioasă și înțeleaptă a tuturor cu toată lumea și pentru toată lumea. Scopul este într-adevăr o iluzie care este creată pe parcurs. Călătoria pe care o vom face acum va fi baza pe care se va întemeia viitorul nostru și modul în care vrem să îl trăim. Sfârșitul și mijloacele ajung să fie aceleași, unul nu poate exista fără celălalt.
Avem potențialul, iluzia și capacitatea de a face această schimbare cu bazele a ceea ce vrem să creăm, fiecare din individualitatea sa, dar fără a uita GLOBALITATEA.
Marea majoritate a oamenilor se datorează în principal arhetipurilor religioase, instituții care, prin procură, au fost interesate să creeze și să încurajeze frica de moarte, au dificultăți serioase în predarea schimbărilor. Indivizii, precum și societățile care reflectă acești indivizi, întreprind o luptă sufocantă în care o forță sufletul pășește după procesul său evolutiv natural, iar cealaltă forță egoul Vrea să stagneze în ceea ce controlează și domină, în detrimentul simțirii blocate de inflexibilitate.
Credem că nu știm că există în spatele morții, dar nu este adevărat, am murit și ne-am născut de nenumărate ori în nenumărate vieți, dar nu ne amintim, și profitând de această lipsă de memorie, religiile și anumite puteri ne-au arătat moartea ca un drum greu pe care nimeni nu îl cunoaște cu adevărat. Sugerând în existența că cerul și iadul ne așteaptă, în funcție de dacă am fost buni sau răi. Când suntem în realitate, noi înșine suntem cei care ne creăm propriul rai sau iadul interior. În același mod în care aceste procese se produc individual, se întâmplă la nivel global. Privind în urmă, putem vedea că NIMIC nu prevalează niciodată neschimbat sau neschimbat, TOTUL absolut totul se naște, se dezvoltă și moare. Ca sistem actual. Este adevărat că agonia de care suferă este lungă, dar nu este eficientă.
Moartea ne permite să ne reinventăm din nou, să mergem înainte și să fim mai aproape și mai aproape de ceea ce suntem cu adevărat, nu de personajul care credem că suntem. Dacă știm cu toții că toți cei responsabili cu el își pot contribui sămânța conștiinței la o realitate superioară, FACEȚI-O.
Toate decesele sunt o oportunitate de a începe, nu un sfârșit. În viața noastră murim înaintând constant prin etapele noastre. Copilăria moare pentru a lăsa adolescența să treacă, adolescența moare să treacă la maturitate și când ajungem la bătrânețe ne dăm seama că poate ne-ar dori să avem a doua șansă. Nu avem o secundă, ci multe oportunități de a începe din nou în această frumoasă și mare călătorie care este viața, în care toți suntem ca Ulise încercând să ne întoarcem la ta taca, de unde venim.
Ne este greu să scăpăm de atitudini în noi înșine, credem că trebuie să luptăm împotriva a ceva, când adevărul este că trebuie doar să ne lăsăm conduși de curent, acest lucru ne va duce întotdeauna la locul potrivit. Deși în acel moment, în care trăim evenimentul, nu avem nicio înțelegere a efectului declanșator. Aceasta este magia vieții.
Totul moare Totul piere pentru a face loc noului. Acest pas este conștiința, când devenim conștienți de ceva, în realitate, cele de mai sus sunt deja moarte.
Ziua moare pentru ca noaptea să sosească și noaptea să moară, astfel încât ziua să sosească. Ciclul vieții și al morții se repetă constant în viața noastră și în tot ceea ce ne înconjoară, de ce ne este frică de ceva atât de firesc? Viața are o ordine perfectă și acea perfecțiune nu ar putea exista fără moarte. Rezultatul este Transformarea. Haideți să ne unim pentru a ne transforma pe noi înșine, pornind fiecare dintre noi înșine și transferând acea schimbare în mediu și, prin urmare, la conștiința globală.
Pe diferitele tipuri de putere de transformat
Facând o analiză exhaustivă și o călătorie sintetică în timp, pe viciul puterii, putem dezvolta diferite forțe cheie ale acestei energii, care sunt ancorate de eoni în conștiința globală a umanității.
În primul rând, putem interfera într-un tip de putere, pe care l-am numi tiranic și vindicător. Este vorba despre acea forță expresă care este campionată prin impunerea pe cealaltă prin forță, cu agresivitate, dar mai ales de teama anihilării. Ei bine, este clar că nimeni nu se apără de pelerină și sabie dacă nu este scobit de panică pentru a fi distrus. Acest tip de putere a produs diferite tipuri de personalități de-a lungul istoriei, un exemplu ar fi, Alexandru cel Mare. Purtătorul de steag, care, crezându-se însuși fiul direct al lui Zeus, a pretins plăcerea de a invada, a impune și a tăia tot teritoriul, populația și cultura prin care a trecut prin nenumărații săi soldați de atâtea armate încât a avut nevoie să-și impună voința.
Astăzi, această veche emoție continuă să ne bântuie, chiar și la o scară mai mică. Este vorba despre omul care, crezându-se stăpân și stăpân pe tot ce are, știe și știe, nu poate admite că un semen, cu alte posesiuni, cunoștințe și abilități, îl poate umbri. În acea clipă de panică spre posibila anihilare a ceea ce el identifică, el se protejează prin a fi el, anihilatorul. Acest tip de putere războinică, are o natură spirituală bazată în mod clar pe credința că zeii, zeitățile sau divinitățile, sunt în esență tirani și răzbunători. Astfel, spiritul pe care îl manifestă atunci când se conectează cu acest tip de temeri, este cel al răzbunării și al impunerii, în scopul simplu de a ascunde adevărul slăbiciunilor și temerilor lor de la un mic eu care se agață de cea mai mică și mai nesemnificativă ființă umană: aparent.
Această tipologie a puterii, are o cale unică de transformare și aceasta este din punctul nostru de vedere, cel al Credinței. Pentru a ajunge la Credință, este evident că atașamentul față de formă trebuie învins, ca exemplu, afirmarea - cred doar ce văd -. Fără acest pas important, frica va continua să-l încăpățâneze pe pseudo-războinic în impunerea credințelor sale, pentru că nu este el însuși incapabil să-și lărgească privirile și să se conecteze cu sentimentele. Rezultatul acestei conexiuni profunde cu Credința, rezultă într-o expresie clară a echilibrului dintre spirit și materie. Atunci puterea impunătoare devine putere față de ceilalți.
Atunci puteți solicita:
- Nu este necesar să continuăm lupta, nu există niciun motiv pentru a lupta, pentru că acum știu că nu am nimic de pierdut, pentru că nu este niciodată ceva care să fie al meu. Nu există niciun sentiment de apartenență, pur și simplu sunt și exist.
Să trecem la următoarea tipologie a puterii în dezechilibru. În aceasta am include mintea inferioară ca vehicul de exprimare a intelectului, separat de restul corpurilor care cuprinde totalitatea Ființei Umane. Ar fi forma de putere a superiorității intelectuale. Atâta „știi”, atât de mult merită. Acest tip de putere, deși nu pare atât de agresiv, a provocat de-a lungul istoriei nenumărate lupte pentru a impune un mod de gândire. Aici am putea cuprinde marii filosofi și gânditori, politicieni, matematicieni, medici, astronomi, fizicieni și chimisti, adică, în general, marii bărbați și femei ai științei, care de-a lungul veacurilor au îmbogățit biblioteci, laboratoare. și universitățile, dar au încercat, de asemenea, să își impună criteriile din convingerea că înțelepciunea este în știință, fără a ține cont de faptul că știința, deconectată de spiritul și experiența emoțiilor nu-l face pe om mai înțelept, mai degrabă poate exista riscul de a o îndepărta de adevărata sa putere personală, de a livra această putere către mașină sau într-un program sau pe o etapă virtuală. O mare eroare de superioritate ar fi să crezi că un om de țară care nu a pus niciodată piciorul într-o școală nu poate purta un adevărat înțelept.
Pentru a inversa acest tip de putere într-o putere în echilibru, este necesar să existe o intenție reală a Ființei, în descoperirea a ceea ce există dincolo de mintea ei concretă sau științifică. Pentru a acoperi tot felul de cunoștințe și a înțelege că înțelepciunea se află în spatele experiențelor vieții în deplinătatea ei, dar pentru aceasta este iminent să efectuezi un act de smerenie, din acea minte superlativă și excesiv de zadarnică.
Atunci puteți solicita:
- Eu sunt expresia smereniei dinaintea vieții, pentru că acum înțeleg și cunosc Viața.
Un alt tip de putere în care trebuie să aprofundeze pentru a fi conștient și transforma-o, este acela orientat spre manipulare dintr-o bază și credințe de autenticitate unică, în ceea ce privește un sentiment strict de moralitate și puritate, exercitat pentru a se simți mai înalt decât alții. . Pentru că în spatele fațadei unui om îngrijit, politicos, moral și etic, se ascunde o persoană reprimată care, din întunericul și represiunea sa, este capabilă de cele mai perverse și inexplicabile atrocități.
De obicei, acest tip de personalitate folosește sclavia față de un zeu care crede că impune o serie de comportamente, pentru a se simți demni inclus într-o clasă socială respectabilă, într-un statut cultural înalt și o atitudine religioasă de invidiat, dar după cum am spus, numai printr-o aparență și nu printr-un sentiment adevărat și nobil. Atitudinile de sclavie față de Duh prevalează în aceste tipuri de suflete care, după cum spunem, aderă la credința că este obligatoriu să se resemneze la un sistem ierarhic superior, la o serie de modele de comportament care sunt clasificate și învechite, deși acest mijloc de viața impusă, dar temătoare de pedeapsa cerească pentru sentimentul de păcat. Un haos interior de un asemenea calibru, care poate duce sufletul să se exprime din aceste temeri inconștiente pentru nenumărate vieți, pe lângă răspândirea acestor atitudini de existență în mediul înconjurător și în generațiile următoare.
Transformarea acestui tip de putere într-o putere mare, se bazează pe alimentația spiritului însuși dintr-un mediu sănătos, în care echilibrul dintre inimă și minte este baza. De acolo și pe calea cunoașterii de natură spirituală nu represivă, dar sănătoasă și lipsită de prejudecăți, se poate cunoaște adevărata expresie a vieții. Este necesar să ieșiți din aparent, pentru a lăsa expresia profundă și adevărată.
Continuând aceste ancore arhetipale învechite, putem găsi acum un fel de putere dintr-un alt aspect emoțional. Ar fi, cel care acordă celui mai sacru din propriile convingeri, puterea vieții sale și a universului, fără să se creadă implicat sau responsabil, adică cel care acordă putere lui Dumnezeu, prin propria sa teamă și iresponsabilitate. Desigur, nu este o adevărată putere a spiritului, ci o putere emoțională, deoarece bazele evolutive nu au urcat încă acest câmp emoțional. Proiecțiile din acest corp de expresie, sunt atât de puternice și, prin urmare, depind de ceva superior, încât plagiat de atașamente, sunt supuse unui comportament de pseudo-livrare care îi menține înrobiți. Ele sunt expresia supunerii și devotamentului emoțional față de Duh.
Personalitățile victimiste sunt un exemplu clar al acestei atitudini pe care NO-POWER o creează de fapt, care este încă un alt tip de putere. Există în aceste tipologii, adevărate reminiscențe ale trecutului nostru creștin, neînțelese. Purtătorii acestui tip de putere, au Akashic-ul lor ancorat în epoca inquisitive, în care toate tipurile de supunere au fost lăudate și avizate, în credința infantilă că directorii spiritului sacru, erau în comuniune directă cu Dumnezeu și cu ai săi orientări. Este puterea religioasă instituțională, care ascunde mandatele cerești, creează imagini de închinare, icoane și furnizează bogăție și ornamente cu tot ce are legătură cu Dumnezeu, sfinți și fecioare. Sloganuri din trecutul îndepărtat al umanității, când strămoșii noștri aduceau oferte către zeii și zeițele pe care le venerau, făcând chiar sacrificii umane sau animale. În prezent, această procedură de devotament a fost înlocuită cu sacrificarea durerii corpului fizic, prin promisiuni de recompensă, adică dacă o ajutați pe mama mea în boala ei, vă voi da închinare veșnică. Aceste decrete sufletești au consecințe grave în interiorul nostru, de unde provin numeroase pacturi, pe care le cunoaștem ca capitulări sau angajamente între diferite entități și care, la un moment dat al evoluției, fie că se datorează slăbiciunii spiritului, deoarece această voință a fost dată unui Aspectul superior astral, a consolidat legăturile sau alianțele care continuă astăzi ancorarea personalității în atitudini bolnave, care nu permit avansarea lor spirituală, dintr-o perspectivă superioară. Cu aceste noduri karmice putând ține câmpurile emoționale ale acestor indivizi împreună cu o astfel de forță încât încă mai trebuie să trăiască multe vieți pentru a avea suficientă conștiință pentru a se elibera de astfel de legături absurde. Eliberarea acestor capitulări aduce în mod evident o consecință clară, cererea interioară de a începe să-și asume responsabilitatea pentru puterea personală, ceva care reprezintă un efort aproape imposibil de realizat pentru cineva care este obișnuit să-i dea putere emoțională.
Atunci când puterea este centrată într-un mod ancorat și prin experiență într-o serie de atitudini care își au originea într-o viață de succese, bunuri economice, poziție socială de invidiat, abundență etc., puterea poate crea un statut în conștiința familiei de un asemenea calibru, încât tendința membrilor unității familiale provoacă o astfel de forță, încât predomină instinctul perpetuării genetice a liniei create. Această forță activatoare, de obicei întotdeauna parte dintr-o figură atotputernică, fie că este un patriarcat sau o matriarhie, care consideră doar membrii prin care curge sângele său demn și superior. Orice intrus, dar se predă acestei puteri implicite, nu este niciodată binevenit și, prin urmare, este mutilat de clanul familiei.
În acest tip de putere genetică înrădăcinată în legăturile de sânge, există întotdeauna un membru, care mai are acea consanguinitate, decide să se despartă de clan pentru a descoperi viața care predomină dincolo de clan. Acești membri pot intra în haos și frici, ca urmare a akásico-ului strămoșilor noștri, când cel care s-a îndepărtat de trib a fost condamnat la moarte, deoarece întotdeauna era în pericol să fie devorat de un animal flămând sau de un alt trib care l-ar corup și l-ar forța să uite adevărata sa origine.
Aliat de această perpetuare, apare un alt tip de putere inepuizabilă, care este cufundată în dorințele de bază și mundane de satisfacție pentru corp, printre care se evidențiază puterea sexuală. În acest moment și cu un pasaj istoric chistic și de anulare, bărbatul a folosit puterea creației asupra femeilor, iar femeile și-au folosit puterea manipulatoare asupra bărbaților, atât pentru atingerea propriilor obiective, de cele mai multe ori, cum am spus să perpetuăm „specia” și altele prin simpla vanitate. Printre forțele zadarnice, există acele personalități care s-au avizat sau s-au crezut pe ei înșiși, caută în permanență admirație și, mai presus de toate, se umflă, simțindu-se dorite sau dorite de ceilalți. Dimpotrivă, există și supunerea aici, fie de către femei, fie de către bărbați, nu numai la genetică, ci și la organele genitale, ca organe senzoriale care au particularitatea de a le elimina din marea golire interioară produsă de tot ceea ce a fost expus. Pe scurt, a chema dragostea către ceea ce sunt cu adevărat nevoile dvs. de plăcere de bază. De multe ori, indiferent de ceea ce simte celălalt.
Punctul final
În prezent, mulți dintre noi suntem cei care au identificat deja, acestea și multe alte aspecte ale puterii asupra altora, în cele din urmă, în faza de a fi învinovățite. După cum am văzut, indiferent de originea sa, fie ea fizică, emoțională, mentală sau spirituală, pe toate aceste vehicule care alcătuiesc ființa umană în ansamblu. Ordinea ierarhică nu este altceva decât un respect și un sentiment de libertate, nu o autoritate sau o impunere. Haideți să ne ferim de umbra judecății cuiva, precum și de propria noastră cerere banală și de a transfera potențialele către cauzele dezvoltării comune.
În cele din urmă, am putea „defini” expresia adevăratei PUTERE, ca voință interioară a cunoașterii reale despre sine, cu responsabilitate și conștientizare a ceea ce declanșează limitările noastre asupra mediului și cu intenția extinsă de a fi doar judecători de sine, de la acceptare și iubire, pătrundând și parcurgând tot acest potențial în conștiința globală, formând pentru indisolubilul acesteia. Singura putere eficientă și demnă este aceea pe care fiecare dintre noi o exercităm cu sine pentru a ști cine este și unde se încadrează în sistem. Fără judecate față de ceilalți, fără a intra în calea celuilalt, respectând opiniile și etapele lor de învățare, îngrijorându-vă exclusiv pentru propriile acțiuni și nu pentru cele ale altora. Respectând individualitatea și bogăția în fiecare dintre modurile existente și suntem conștienți de responsabilitatea pe care fiecare dintre noi o avem față de mediul înconjurător.
Puterea în sine este esențială pentru a muta ciclurile, deoarece este expresia voinței de a fi. Puterea poate fi constructivă sau distructivă, în funcție de ceea ce facem cu ea. Va depinde de fiecare dintre noi ceea ce devine. Îi cunoaștem deja chipul distructiv, acum trebuie să știm tot ce poate construi. Puterea constructivă se naște din înțelepciune.
De Mª Carmen Millán și Joanna Escuder
